Guvernul României, prin Ministerul Culturii, deschide anul centenar pe 26 Noiembrie cu o gală, la Teatrul Național București, însă nu cu vreo piesă de teatru ci cu… soliști de operă. Vor cânta Piotr Beczała (care-l înlocuiește pe Marcelo Álvarez, anunțat inițial), Michael Barenboim, Ștefan Pop, Julian Rachlin, Stefan Tarara, Kristīne Opolais, Adela Zaharia, plus Orchestra de tineret condusă de Cristian Măcelaru.

Opera Națională București nu se lasă mai prejos și, cu ajutorul Primăriei București, va face și ea o gală a discutabilelor premii ale operelor naționale, la care este invitat tenorul Juan Diego Flórez. Asta pe 7 Decembrie.

Să-i ai la București pe Piotr Beczała, Kristīne Opolais, Juan Diego Flórez, Ștefan Pop și Adela Zaharia și să nu cânte într-o operă (Madama Butterfly, Lucia di Lammermoor sau chiar și Il barbiere di Siviglia, titluri din repertoriul acestor artiști) e un fapt regretabil.

Însă și mai regretabil este că cele două gale vor fi cu circuit închis, numai pentru invitați (la TNB – integral, la ONB – în cea mai mare parte), dar pe mulți bani publici, căci onorariile acestor cântăreți sunt mari. Ca pe vremurile nomenclaturii și ale Consiliului de Stat pentru Cultură. E interesant de aflat ce „personalități” vor asista din postura aceasta la cele două gale. Contribuabilii vor putea urmări evenimentele din confortul caselor lor, la radio sau pe Internet. PSD, partidul de guvernământ, practică elitismul și ar trebui să renunțe să își mai asume crezul în principiile sociale.

Dnul Lucian Romașcanu, actualul ministru al culturii, este cunoscut mai ales pentru cariera sa de manager în presa tabloidă românească (Can Can).

Dna Gabriela Firea, actualul primar al capitalei, este cunoscută mai ales pentru cariera sa de jurnalist la Antena 1 și Antena 3.

Două observații.

Se puteau imagina foarte ușor niște evenimente muzicale potrivite momentului, chiar și cu invitați de asemenea nivel. De pildă, un concert cu oratoriul Creațiunea de Haydn, pentru că tot vorbim de creația României Mari de acum 100 de ani. Sau chiar și mult uzata Simfonie a IX a de Beethoven ar fi fost mai nimerită, în locul unei gale cu valsuri de Eugen Doga și balada lui Porumbescu de la TNB. Tot așa cum, pe lângă titlurile amintite mai sus, Opera ar fi putut propune o producție a unei compoziții cu substrat unionist, cu atât mai subliniat, cum e Nabucco de Verdi.

Pentru cei relativ puțini care nu cred în valoarea culturală sau patriotică a acestui tip de eveniment, alternativele muzicale de o calitate autentică se găsesc la cinema sau TV. Astfel:

Pe 26 Noiembrie, la Grand Cinema Băneasa se transmite Îmblânzirea scorpiei, balet de la Bolșoi Teatr, Moscova.

Pe 7 Decembrie, canalul tv arte transmite deschiderea stagiunii de la Teatro alla Scala di Milano, cu opera Andrea Chenier în care va cânta Anna Netrebko.

Pe 10 și pe 17 Decembrie, pentru cei care preferă excelența artistică, aveți ocazia să vedeți la Happy Cinema din Liberty Mall și la Grand Cinema Băneasa același balet, Spărgătorul de nuci, în viziunea trupelor de la Covent Garden, respectiv de la Bolșoi.

Cum zicea Ion Luca Caragiale?

Dumneata, mitocan național, din birul căruia se-ntreține teatrul național, fă și dumneata o dată un sacrificiu, că ești și dumneata român, ce Dumnezeu! dă o dată un leu și du-te la galerie la opera națională; nu atâta pentru operă, că tot n-ai s-o pricepi grozav, ci pentru ca să te convingi de ce-ți spun eu. Uite-te-n toate lojile, uite-te-n staluri și vezi cât de multă lume! ce de cocoane gătite! ce de tineret elegant! Ei! Fă socoteală dumneata, că ești negustor, cam cât bănet să fi intrat la casă în seara aceea, și apoi du-te la casier și întreabă-l să vezi dacă a încasat destul ca să plătească cheltuielile sale.

Pentru ce? Pentru că trei sferturi din lumea aceea națională a intrat gratis, cum am zice, pe mofturi, la opera națională. Ba mă prinz că odată, dacă te vei duce mai des, ai să vezi că și așa, de pomană, tot nu s-a putut umplea sala națională decât mai puțin ca pe jumătate.

A cui e vina? A dumitale, mitocane! De ce nu dai cu neamurile dumitale năvală la teatrul național?

Sunt familii bogate, oameni distinși, cari dispun de două-trei loji oricând vor să vină, și dacă nu vin în persoană, trimet om în loc cu familia acestuia; cari capătă regulat, pentru a le împărți la oamenii lor de casă, la cusătorese, la laptagiu, la spălătoreasă și la slugi și la rudele acestora atâtea ș-atâtea bilete de favoare; și cari în schimb n-au dat vreodată o para chioară la casa teatrului, măcar de omenie la vreun beneficiu de artist, ori la vreo altă reprezentație extraordinară, nici măcar n-au făcut vreodată teatrului un serviciu de orice natură.

Să dea bani pentru teatru? cine vreodată plătește o plăcere pe care a putut-o s-o poată gusta gratis până să i se acrească sufletul de ea! Chiar când vin gratis cu toate neamurile și cu toată suita de protejați și de domesticitate, atunci moțăie în lojă, stă cât stă, și pleacă; ori – ce e și mai rău și mai nedelicat – merg în bufet să tragă tutun și să bârfească și să critice, ca niște cunoscători blazați, montarea piesei și jocul artiștilor… Toate aste observațiuni le fac în bufet abonații gratis – ctitorii teatrului – ca să minuneze pe bieții mitocani – drept-credincioșii – cari, mai puțin favorizați de soartă și de obrăznicie, intră și ei din când în când la teatru cu bilet plătit.