Dana Ciocârlie este unul dintre subiectele fierbinți ale presei muzicale franceze în această toamnă. Pianista originară din Timișoara, plecată din România acum mai bine de două decenii, a înregistrat un set de discuri cu integrala lucrărilor pentru pian solo de Robert Schumann, compozitorul ei favorit. Revista Classica, una dintre publicațiile de specialitate importante (de-a lungul timpului absorbind Répertoire și Le Monde de la musique), conține o puternică secțiune de recenzie discografică, acordând lunar distincția Choc de Classica și anual Chocs de l’année celor mai bune înregistrări. Setul Danei Ciocârlie a apărut pe piața franceză în luna Octombrie și a câștigat ambele distincții practic imediat. La rândul ei, publicația rivală Diapason a primit la fel de bine înregistrarea, acordându-i calificativul maxim: 5/5.

Ar fi redundant să încerc să recenzez setul Schumann, în condițiile în care există aceste recenzii, așa că pur și simplu le voi relua, traduse în românește, mai jos. Nu înainte de a mai adăuga doar trei lucruri importante:

Deocamdată, înregistrarea în formă materială, ca artefact cultural, nu este distribuită în magazinele de discuri din România. Dar este disponibilă prin serviciile de streaming precum Apple Music, Google Play Music sau Deezer (link-urile sunt către primul disc din set) și merită ascultată, fie și pentru că e captată în condiții live.

Un interviu foarte interesant acordat lui Victor Eskenasy puteți citi în Suplimentul de cultură, în două părți, la rubrica Scrisoare către melomani: Interviu – partea I, Interviu – partea a II a.

În fine, ar fi un gest absolut normal și tocmai de aceea remarcabil ca Dana Ciocârlie să fie invitată la Ateneu, cât mai repede după acest frumos succes discografic. Să sperăm.

Update: Dana Ciocârlie a fost invitată la Ateneu, alături de Christian Badea pe 11 și 12 Ianuarie 2017 cu un program care include Concertul pentru pian de Robert Schumann.

Cum ziceam, iată cronicile:

Classica 197, Noiembrie 2017

Robert Schumann (1810-1856)
Integrala lucrărilor pentru pian solo
Dana Ciocârlie (pian)
La Dolce Volta 13 CD-uri LDV 179.1
2013-2017. 14 ore 39 de minute

Schumanniană profundă, Dana Ciocârlie a realizat, în mai bine de patru ani, înregistrarea integralei pentru pian a compozitorului său preferat. În fața publicului din sala Palatului Béhague, la ambasada României la Paris, ea a strâns metodic o integrală în cincisprezece concerte, care pătrund secretul sufletului lui Schumann, acest univers plin de mistere, de angoase, de aluzii, între melancolia lui Eusebius și entuziasmul lui Florestan.

De la Variațiunile Abegg,op. 1, până la ultimele piese cuprinse de instabilitate și suferință psihologică (Gesänge der Frühe, op. 133), bravura depășește orice limite: Dana Ciocârlie stăpânește un discurs uneori arahnean, aflat la limitele dezintegrării (Sonatele nr. 2 și 3). Totuși, generozitatea și umanismul se degajă de-a lungul întregului parcurs, amestec de fervoare și de simplitate a tonului. Prin comparație cu celelalte integrale, viziunea Danei Ciocârlie impune o concepție personală captivantă.

Classica 196, Octombrie 2017

Schumann
Dana Ciocârlie
Fantaisiestücke op. 12 nr. 1:
Seara 3’48
Extras din setul La Dolce Volta
LDV 1791

În această nouă integrală a lucrărilor pentru pian solo, pianista Dana Ciocârlie scoate la lumină personalitatea extravagantă și instabilă a compozitorului.

Les Chocs du Mois
La unison cu sufletul torturat al lui Schumann

Pianista Dana Ciocârlie scoate la iveală personalitatea extravagantă și instabilă a compozitorului în această nouă integrală a lucrărilor sale pentru pian solo.

Schumanniană profundă, Dana Ciocârlie a realizat în public, pe durata a mai bine de patru ani, înregistrarea integralei pentru pian a compozitorului său de căpătâi. Dincolo de faptul că proiectul este în sine unul extraordinar, ea pătrunde în spiritul unui muzician care este, mai înainte de toate, poet și subiect al unor stări schimbătoare, printr-o interpretare vibrantă, ce transmite din plin energie și pasiune comunicativă. În 1996, Dana Ciocârlie obținea Grand Prix la Concursul Schumann de la Zwickau, o etapă capitală în parcursul ei, încununat de această înregistrare.

O stare de spirit

În fața publicului de la Palatul Béhague, la ambasada României la Paris, Dana Ciocârlie a înregistrat metodic, pe un pian Yamaha bine armonizat, o integrală în cincisprezece concerte, care pătrunde secretele sufletului lui Schumann. Este nevoie de o stare de spirit specială pentru a intra în comuniune cu un univers marcat de mistere, angoasă, aluzii, măști, reminiscențe, între melancolia lui Eusebius și entuziasmul lui Florestan. De la Variațiunile Abegg op. 1 până la ultimele piese invadate de nesiguranța și instabilitatea suferinței psihologice (Gesänge der Frühe, op. 133), suntem impresionați de curajul cu care pianista stăpânește un discurs pe alocuri arahnean, la limitele dezintegrării (Sonatele nr. 2 și 3). Apreciem în special urgența pasionată a unei lecturi care știe să își păstreze mintea limpede, dar nu ne lasă nici o secundă indiferenți (Studii simfonice op. 13, Bunte Blätter).

Nenumăratele dificultăți tehnice presărate pe parcurs (Studii după capriciile lui Paganini op. 3 și op. 10) sunt depășite printr-o interpretare orchestrală densă, dar foarte echilibrată, care subliniază complexitățile polifonice (Patru fugi op.72). Sentimentul arhitecturii nu lipsește (Fantezie op. 17), uneori în detrimentul caracterului extravagant (Novelletten op. 21), iar piesele scurte (Albumblätter op. 124, Album pentru tineri op. 68) sunt tratate cu seriozitate, fără a se trece rapid peste ele. În același timp, de-a lungul întregului parcurs, simțim cum se degajă generozitatea și umanismul, un amestec de pasiune și simplitate a tonului (Carnaval op. 9, Davidsbündlertänze). Prin comparație cu celelalte integrale, viziunea Danei Ciocârlie impune o concepție personală și captivantă, care face dreptate fibrei schumanniene. Alături de Karl Engel (Valois-Astrée), Jörg Demus (Nuova Era), Reine Gianoli (Adès-Accord), Éric Le Sage (Alpha), chiar și André Krust (BNL-Syrius), această nouă versiune, foarte bine înregistrată și convingătoare, ocupă unul dintre primele locuri.

Michel Le Naour

Diapason – Octombrie 2017

Integrala lucrărilor pentru pian solo.
Dana Ciocârlie (pian Yamaha CFX).
La Dolce Volta (13 CD-uri).
înregistrate între 2012-2016. Durată totală: 14 ore.
Tehnică: 3/5

O integrală a lucrărilor pentru pian de Schumann? Repede, trageți perdelele, scoateți telefonul din priză, ca și cum tocmai ați primit toate episoadele din Evadatul sau din Downtown Abbey. Paisprezece ore de ascultare continuă și nici o secundă de plictiseală. Dana Ciocârlie, eroina acestei experiențe, reușește să țină totul în mână, de la Fugi la finalul sublim al Fanteziei op. 17, de la poezia Scenelor din copilărie la telurica și extraordinara Sonată nr. 3… Atenția nu scade în nici un moment, nici măcar în Studii după Paganini, ale căror dificultăți redutabile nu dau de furcă nici interpretei și nici celui care ascultă.

Împreună cu Jean-Pierre Derrien, muziciana a consacrat, la France Musique, multe emisiuni operelor pentru pian de Schumann. Câte „Ateliere ale muzicianului”, câte „Dimineți ale muzicienilor” s-au întâmplat în cei paisprezece ani (2001-2015), cât a durat această colaborare pasionantă? Timpuri fericite, dar, din păcate, trecute, ale unui post de radio care răspândea plăcerea de a înțelege.

Nici un zgomot din sală nu vine să tulbure aceste lucrări înregistrate, totuși, în concerte publice, între martie 2012 și octombrie 2016, fiecare dintre cele treisprezece CD-uri fiind conceput ca un recital. Acestui splendid Yamaha CFX, impecabil acordat și reglat, îi lipsește uneori o doză mică de recul, de amploare, de lungime a sonorității.

Ciocârlie se distinge printr-un sunet clar și onest, prin nuanțe subtile. Strălucirile orchestrale se sprijină pe bași care, în spațiul unui acord, sună ca „zece contrabași”. Ea face pianul să cânte fără să îi forțeze vreodată vocea, fără să confunde vreun moment confidențele cu sentimentalismul, sentimentul cu afectarea, efervescența cu dezechilibrul psihologic. Iată un Schumann mai puțin întors către mister și clar-obscur și purtat mai degrabă de o fervoare constantă, capabilă de candoare dar și de furie pianistică, alla Catherine Collard. Cele trei sonate sunt magnifice prin asumarea riscurilor acestei interpretări exaltate și riguroase: Sonata nr. 1 amintește de Elisso Virsaladze (Melodiya sau Classic Live) prin alura grandioasă, de Nikolai Lugansky (Vanguard) și Maurizio Pollini (DG) prin spiritul clar și lumina sa; nr. 3 se impune prin amploarea sa simfonică, prin mobilitatea expresivă, prin caracterul foarte alert. Măiestria instrumentală a pianistei poate da naștere unor gelozii.

Scenele din copilărie și Scenele din pădure sunt admirabile prin atmosfera lor, prin corectitudinea tempourilor, a nuanțelor, prin interioritatea și naturalețea discursului. Pe același prim loc aș așeza Davidsbündlertänze, în ciuda unui început cam lipsit de rafinament, Studiile simfonice și Postumele (cântate separat), pentru suplețea cu care sunt legate între ele, Humoresca enigmatică și divagantă, Intermezzi op. 4, Nachtstücke suspendate, visătoare, cele două Carnavaluri cuceritoare și optimiste, cele două serii de Fantasie–Stücke caleidoscopice ca sunet și extravagante ca alură… Mă opresc aici, căci mă întreb dacă ceea ce fac nu este să întocmesc lista cu lucrările mele preferate de Schumann: ele se confundă, în mintea mea, cu modul în care le interpretează Ciocârlie.

Dintre toate integralele pe care le-am ascultat – începând cu cele publicate la mijlocul anilor 1970: Reine Gianoli (Adès) și Karl Engel (Valois), trecând prin Peter Frankl (Vox), Jörg Demus (Nuova Era) și până la uimitorul Éric Le Sage, care merită din plin să fie reascultat (ceea ce nu se poate spune despre Gianoli și Engel) – Dana Ciocârlie mi se pare cea mai reușită. Rachmaninov, Cortot, Nat, Moiseiwitsch, Novaes, Haskil, Gieseking, Gilels, Richter, Sofronitzki, Kempff sunt în continuare prezenți și bine așezați în opusurile izolate pe care le-au înregistrat, la fel cum prezenți sunt și pianiștii încă în viață. Dar pentru cei care și-ar dori să viziteze lucrările dificile ale lui Schumann însoțiți de un ghid inepuizabil și scrutător, Dana Ciocârlie este unica opțiune posibilă.

Alain Lompech

Alte decupaje din presa internațională: