Christian Badea la primul concert centenar la Ateneu


Într-o Joi și Vineri, 18/19 Octombrie 2018 – „Începuturi”
Enescu: Preludiu la unison
Rahmaninov: Concertul nr. 2 pentru pian şi orchestră
Mahler: Simfonia nr. 1
Dirijor: Christian Badea
Solist: Anna Fedorova
Orchestra Filarmonicii „George Enescu”

Seria concertelor Centenarului a continuat aseară cu un program orientat spre celebrarea Ateneului Român, care împlinește anul acesta 130 de ani de la inaugurare. Enescu, în chip de genius loci, cu Preludiul la unison care deschide Suita nr. 1, compusă la trecerea spre secolul XX (1901), o tranziție nu doar cronologică ci și simbolică pentru creația compozitorului național, pentru că e momentul desprinderii de genul rapsodic și afirmarea unei identități artistice moderne.

O altă tranziție, de data asta mult mai dramatică, era parcursă și de Rahmaninov în aceași perioadă de început de secol XX. Tot în 1901, compozitorul rus urma să depășească depresia clinică produsă de insuccesul la critică al primelor sale lucrări majore și prin compoziția celui mai cunoscut concert pentru pian, al doilea.

În fine, prima simfonie a lui Mahler e o alegere bună pentru orice program, dar să ne amintim că această nouă dimensiune simfonică pe care o aduce compozitorul austriac a început cu această lucrare compusă chiar în anul inaugurării Ateneului Român (1888). O paralelă foarte frumoasă între două momente importante ale simfonismului în lume și la noi.

Anna Fedorova are un repertoriu incredibil de mare pentru o pianistă de numai 28 de ani. Venită de la Concertgebouw, unde a avut un concert pe 14 Octombrie (Ceaikovski), Fedorova a revizitat aseară unul dintre compozitorii săi preferați, Rahmaninov, al cărui concert l-a și înregistrat acum trei ani.

Se pot spune multe despre cum a cântat Fedorova. Cei care se așteptau la mari respirații romantice de la Rachmaninov 2  au fost poate dezamăgiți, deși o tradiție, oricât de larg răspândită ar fi, invită la contestație. Stilul dens și foarte sigur al pianistei a arătat clar că locuiește muzica aceasta, deși a existat o oarecare monotonie în discursul ei. De cealaltă parte, acompaniamentul oferit de Christian Badea a fost superb, pur și simplu. De câte ori n-am asistat, chiar la Festivalul Enescu, la o primă parte în care instrumentul era înecat sub sunete orchestrale greu de ținut în frâu! Aseară nu s-a întâmplat asta, ba mai mult, echilibrul orchestral a fost superior celui de pe discul de studio amintit mai devreme. La encore, Minute Waltz al lui Chopin a arătat și mai bine această personalitate a Annei Fedorova, deloc sfioasă în a extinde rubato-ul și a accelera în același timp secțiunea rapidă încât, deși nici nu m-am gândit măcar să cronometrez, senzația finală a fost chiar aceea că a durat un singur minut.

A urmat Mahler 1 și Badea a livrat o interpretare obiectivă, lăsând deliberat la o parte cota sentimentală des întâlnită în lectura acestei simfonii. De cealaltă parte, o orchestră puțin dezordonată, cu câteva greșeli, nu neapărat mari, dar vizibile, în canonul din partea a treia (contrabas, corn, violoncel), însă cu partidele de suflători din lemn foarte bine reliefate și disciplinate. Și tot partea a treia a oferit momentul serii, atunci când variațiunea orchestrală funebră a lui Frère Jacques se dezvoltă într-un klezmer, care aseară a fost de o autenticitate rară, atașant până la punctul în care îți venea să aplauzi în ritmul lui.

Și nu s-a terminat. Săptămâna viitoare urmează un moment care ar trebui să fie memorabil: Creațiunea lui Haydn, omagiind Geneza României Mari.

Update după concertul de Vineri:

Așa cum se întâmplă de multe ori la Filarmonică, concertul de Vineri a fost mai bun decât cel din ziua precedentă. Nu atât în cazul Annei Fedorova, o profesionistă autentică, a cărei interpretare a rămas în aceleași limite, dar ce tehnică perfectă pentru un concert totuși atât de dens!

În cazul Simfoniei însă, s-a cântat fără cusur, și lectura lui Christian Badea n-a mai fost întreruptă de nimic. Așa am putut admira și chiar m-am bucurat de aportul secțiunii de alămuri în aceeași parte a treia, în care până și cornii au fost ireproșabili. De ce nu se poate cânta așa și de prima dată?

Și peste tot Badea, suveran, implicat, trăgându-i pe toți după el, ca o locomotivă…

 

3 comentarii

  1. Din pacate, spectacolul de vineri, 9 noiembrie – Mischa Maisky si Christian Badea, este aproape inaccesibil publicului larg. Toate biletele au fost ocupate chiar de luni inainte de ora 12.00, ora incepand cu care, asa cum este anuntat pe siteul Ateneului, sunt posibile rezervarile. Am intrat luni pe site cu 3 minute inainte de ora 12.00 si am constatat ca mai ramasesera doar 6 sau 7 locuri disponibile. Dupa incercari repetate, am reusit sa prind chiar ultimele trei locuri, pe site am primit mesajul ca rezervarea este reusita si am de plata suma de 195 de lei, pentru ca ulterior sa primesc pe email, la cateva secunde diferenta, mesajul ca rezervarea s-a operat pentru doar un singur loc. Incercand sa inteleg unde s-a strecurat eroarea, am mers marti la casa de bilete si am constatat ca intr-adevar rezervarea se refera la un singur loc. La insistentele mele de a primi explicatii cum este posibil sa pierd totusi cele 3 bilete care pe siteul Ateneului apareau ca fiind ale mele si, mai mult decat atat, luni la ora 12.00 sa nu mai existe niciun loc disponibil, am primit raspunsul ca sponsorii sunt cei care au rezervat de fapt de la inceput aproape toate locurile, la liber ramanand in mod real foarte putine. Daca aceasta explicatie este cea reala, nu cred ca o astfel de practica face cinste seriei Concertelor Centenarului. Se ridica un semn de intrebare si daca aceasta practica este una generalizata, avand in vedere ca stiu situatia unei persoane care a avut o experienta similara incercand sa faca rezervari pentru concertul de joi, 8 noiembrie. Dupa eforturile facute pentru a aduce in tara artisti exceptionali, este cel putin o lipsa de respect fata de public ca spectacolele sa fie inaccesibile si nu ar trebui sa ramana nesanctionata.

    Apreciază

    • Situația e mai complexă de atât și încerc să o rezum mai jos.

      În primul rând, repetiția generală de Joi dimineață e deschisă publicului. Cu bilete, la preț foarte mic.

      Filarmonica are o stagiune de tip concerte-abonament, ceea ce face ca numărul de bilete să nu fie oricum foarte mare.
      Subvenția de la ministerul culturii acoperă costurile operaționale ale Filarmonicii și plata modestă a unor soliști invitați.
      Cum ministerul n-a finanțat cu nimic în plus (sau cel puțin banii n-au ajuns, în urma lentului și complicatului proces de rectificare bugetară) soluția a fost apelul la sponsori.
      Sponsirul privat (în cazul de față Alpha Bank) a plătit, cerând însă și un număr de invitații, care nu puteau fi date din locurile vândute pe abonament.

      Acum, cine e vinovat? Ateneul? Sponsorul? Sau ministerul culturii?

      Mie mi se pare că toate pleacă de la incompetența ministerului. Restul sunt efecte ale acestei incompetențe.

      Apreciază

  2. Este totusi descurajant si contraproductiv. Pana la urma, indemnul de a veni la Ateneu ramane fara urmari sau chiar genereaza frustrare si dezangajare pe viitor daca sansele reale de a prinde un bilet sunt minime.

    Apreciază

Lasă un comentariu

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.