Sunt puține evenimente muzicale de anvergură care să merite un articol de întâmpinare. Festivalul Enescu este unul dintre acestea și probabil că vom comenta împreună programul ediției din 2019 atunci când va fi anunțat.

Anul acesta a fost dominat copios de neputința instituțională și sărăcia de idei pentru sărbătorirea Centenarului. Dacă grandilocvența goală de conținut a ministerului era previzibilă, mediocritatea proiectelor artistice propuse de instituții și de o miriadă de asociații culturale a fost plenară și deplorabilă. Găselnița centenară a fost prezentarea autorilor români (dramaturgi, compozitori etc.), indiferent dacă aveau sau nu vreo legătură cu Centenarul Marii Uniri. Dar cum opereta istoriografică românească a impus teza că toate acțiunile istorice de la Burebista încoace au avut ca obiectiv final unirea, această reafirmare a identității naționale în cultura mare a găsit o justificare. Poate că o ediție românească viitoare a Dicționarului ideilor primite de-a gata al lui Flaubert ar putea fi completat de traducător și cu definiția următoare:

UNIRE:  Toți marii oameni au fost obsedați de ea. Tot ce e românesc are legătură cu Unirea.

Cealaltă abordare a  fost simpla lipire a (ro)vignettei centenare peste afișul oricărui spectacol, indiferent de subiectul acestuia. Importantă e obținerea finanțării publice, cu restul ne descurcăm.

Proiectul centenar al Ateneului

La finalul stagiunii trecute, Filarmonica „George Enescu” l-a cooptat în echipa managerială pe dirijorul Christian Badea drept consilier artistic, acesta rezolvând „ecuația centenară” cu o elegantă simplitate. În vară, dirijorul anunța proiectul într-un interviu publicat în Dilema veche, iar acum avem și programul concertelor.

Pornind de la ideea că celebrarea singulară a momentului unionist de la 1 Decembrie 1918 e reductivă și riscă banalizarea în inflația de evenimente similare, din ce în ce mai aglomerate spre finalul de an, Christian Badea a propus o perspectivă diferită, demnă de o instituție reprezentativă a culturii românești.

Centenarul nu înseamnă doar o simplă aniversare, oricât de grandioasă ar fi ea, ci și un moment de reflecție asupra drumului parcurs în istorie de România în ultima sută de ani. Vorbim despre o perioadă din care jumătate, așa cum remarca Radu Preda, directorul Institutului pentru Investigarea Crimelor Comunismului, a ținut națiunea română sub dictatură, fie ea regală, fascistă, dar mai ales comunistă. Un veac în care România s-a modernizat, ajungând sincronă la nivel cultural cu Europa în doar cei 20 de ani interbelici (o perioadă incredibil de scurtă), a luptat în două războaie mondiale, a derapat adesea de la democrație, și-a asuprit minoritățile deportând romi și evrei, și-a prigonit intelectualii care aveau opinii diferite de ideologia oficială, dar a reușit să iasă la lumină în 1990 și să-și continue vocația europeană în ultimul deceniu, prin apartenența la Uniune. Și poate că, peste încă o sută de ani, România va sărbători în 2107 și un secol de Unire cu Europa…

Parcurgând programul Stagiunii Centenare, cea mai interesantă alegere pentru celebrarea Unirii este oratoriul Creațiunea al lui Haydn. O alăturare inspirată a Genezei biblice de cea a României moderne, prin care concertul iese grațios din rutina festivistă. Mai mult, dramaturgia muzicală a oratoriului se suprapune ideal peste semnificația momentului: o uvertură ce conține reprezentarea haosului primordial (or, ce altceva decât haos este un război atât de nimicitor prin care a trecut România între 1916 și 1918?), o partitură pentru soprană, în chip de Arhanghel care cântă înflăcărat și stratosferic Mit Staunen sieht das Wunderwerk (căci Unirea din 1918 nu e altceva decât un alt Wunderwerk, prin complexitatea contextului în care s-a produs, dominat de sacrificii, dar și de șansă) și exemplele pot continua. Un concert cu o distribuție de școală germană, necesară pentru acest repertoriu și care va devansa, cel puțin pentru mine, sărbătoarea națională cu câteva săptămâni, pe 24 și 26 Octombrie.

În al doilea rând, Filarmonica și Ateneul Român celebrează și ele 150 de ani de la înființare, respectiv 130 de ani de la inaugurare, tot în acest an. E momentul unor reverențe în fața lui Eduard Wachmann (fondatorul Societății Filarmonice și mare promotor al muzicii germane – Wagner și Beethoven fiind zeii lui), prin concertul inaugural al stagiunii, cu un program integral Beethoven al pianistului și dirijorului Christian Zacharias. Un artist care a rămas în inima spectatorilor români tocmai în urma unor concerte memorabile cu întreg ciclul de concerte pentru pian de Beethoven, acum mai bine de un deceniu, în serile de toamnă ale Festivalului.

Eduard Wachmann

De la stânga la dreapta: Alexandru Theodorescu, Alfred Alessandrescu, George Enescu, George Georgescu

Și pentru că aminteam de cele două decenii interbelice, de o efervescență culturală fără echivalent în istoria României, să ne aducem aminte că lumea muzicală românească a traversat glorios acea perioadă. George Georgescu făcea ca la Ateneu excelența interpretativă să devină o obișnuință, aducând pe scenă ca invitați pleiada poeților pianului. Era o vreme când Arrau, Serkin, Kempff și Gieseking cântau la Ateneu mai des decât  Lipatti și Haskil. Podiumul dirijorului era împărțit de George Georgescu cu Enescu, Perlea, Richard Strauss, Ravel, Stravinski sau Böhm, ce stagiuni formidabile! Apoi, George Enescu înființa un concurs de compoziție care a făcut ca, în numai câțiva ani, România să nu mai poată fi considerată o țară fără muzică, saltul de la folclor la modernism fiind pe cât de brusc, pe atât de consistent.

Omagierea acestei perioade îi aparține lui Christian Badea, care va conduce în toamnă cinci concerte cu invitați de calibrul unui violoncelist ca Mischa Maisky sau al unui violonist precum Valery Sokolov, alături de care vom admira  tinerețea  Annei Fedorova și a lui Daniel Ciobanu, pianiști de mare talent.

Lista invitaților continuă cu Khatia Buniatishvili și David Grimal (programul ciclului de concerte centenare îl puteți consulta la finalul articolului). Sunt curios în același timp să văd cum se va continua această dramaturgie muzicală și în primăvară, așteptările sunt mari și nerăbdătoare.

Este momentul și locul să remarc nu doar calitatea programului sezonului Filarmonicii, ci și o interesantă contradicție cu evenimentele centenare din această toamnă.

Ministerul culturii, în bine împământenita tradiție bizantină, n-a respins proiectul stagiunii depus de Filarmonică, dar nici nu l-a finanțat în mod special, preferând să arunce cu banii în stânga și în dreapta pe orice altceva. Cum ar fi, exemplul mi se pare la extrema incompetenței, finanțarea unor excursii ale angajaților ministerului de externe pe la monumentele din țară, sau trainingurile profesionale ale aceluiași minister sub pretextul bucuriei centenare.

Cu atât mai admirabile mi se par efortul Filarmonicii și determinarea lui Christian Badea în mod special de a găsi resurse financiare inclusiv în mediul privat, pentru a prezenta o stagiune care se ridică mult deasupra nivelului artistic al ultimilor ani.

Păcat că Filarmonica pare să se vadă dinspre ministrul culturii tot ca pe vremuri, când era numită de culturnici „o citadelă a reacțiunii”, chiar dacă asta nu scuză incapacitatea instituției rezidente în Ateneul Român de a face un pas mic către secolul XXI, dar atât de necesar: vânzarea de bilete online.

Programul seriei „Concertele Centenarului la Ateneul Român”

4/5 Octombrie 2018 – „Festival Beethoven”
Beethoven: Creaţiunile lui Prometeu (selecţiuni)
Beethoven: Concertul nr. 3 pentru pian şi orchestră
Beethoven: Simfonia nr. 2
Dirijor şi solist: Christian Zacharias
Orchestra Filarmonicii „George Enescu”

18/19 Octombrie 2018 – „Începuturi”
Enescu: Preludiu la unison
Rahmaninov: Concertul nr. 2 pentru pian şi orchestră
Mahler: Simfonia nr. 1
Dirijor: Christian Badea
Solist: Anna Fedorova
Orchestra Filarmonicii „George Enescu”

24/26 Octombrie 2018 – „Geneza”
Haydn: Creaţiunea
Dirijor: Gerd Schaller
Maestru de cor: Iosif Ion Prunner
Soliști: Anna Palimina – soprană, Johannes Chum – tenor, Kresimir Strazanac – bas bariton
Orchestra și Corul Filarmonicii „George Enescu”

1/2 Noiembrie 2018 – „Creația Enesciană”
Valentin Gheorghiu: Andante molto espressiv
Beethoven: Fantezia pentru pian, cor și orchestră
Enescu: Simfonia Nr. 1
Dirijor: Horia Andreescu
Solist: Andrei Licareț
Orchestra Filarmonicii „George Enescu”

8/9 Noiembrie 2018 – „Titani ai muzicii secolului XX”
CONCERT SPONSORIZAT DE ALPHA BANK  – PRESENTING SPONSOR
Enescu: Rapsodia nr. 2
Stravinski: Pasărea de foc
Dvořák: Concertul pentru violoncel şi orchestră
Dirijor: Christian Badea
Solist: Mischa Maisky
Orchestra Filarmonicii „George Enescu”

22/23 Noiembrie 2018 – „Sfârșitul inocenței”
Alessandrescu: Poemul Acteon( 1915)
Strauss: Don Juan
Brahms: Concertul de vioară
Dirijor: Christian Badea
Solist: Valeriy Sokolov
Orchestra Filarmonicii „George Enescu”

6/7 Decembrie 2018 – „Omagiu francofoniei”
Debussy: Preludiu la după-amiaza unui faun
Lalo: Simfonia spaniolă
Debussy: Marea
Ravel: Bolero
Dirijor: Christian Badea
Solist: David Grimal
Orchestra Filarmonicii „George Enescu”

Concert de gală  de Ziua Națională – 30 noiembrie
Enescu: Rapsodiile nr. 1 și nr. 2
Alessandrescu: Poemul Acteon
Rahmaninov: Rapsodia pe o temă de Paganini pentru pian
Dirijor: Christian Badea
Solist: Daniel Ciobanu
Orchestra Filarmonicii „George Enescu”

Concert de gală de aniversare a 150 de ani ai Filarmonicii  „George Enescu” – 15 decembrie
Dediu: lucrare comandată pentru eveniment p.a.a.
Ceaikovski: Concertul nr. 1 pentru pian şi orchestră
Beethoven: Simfonia nr. 5
Dirijor: Horia Andreescu
Solistă: Khatia Buniatishvili 
Orchestra Filarmonicii „George Enescu”