Despre Opera

Impresii dintr-o altă lume

Œdipe@Salzburg – reacții din presa muzicală franceză


Diapason și Classica, două publicații muzicale majore din Franța, prezintă reportaje extinse despre festivalul de la Salzburg, desfășurat în luna August, chiar înainte de Enescu 2019. După cum știți deja, alături de Ideomeneo, Simon Boccanegra, Orpheé aux enfers, Médée sau Adriana Lecouvreur, Œdipe a fost unul dintre marile evenimente ale sărbătorii muzicale austriece și o importantă re-certificare a valorii compoziției lui George Enescu.

Christopher Maltman – Œdipe și John Tomlinson – Tirésias

După premierele de la Wiener Staatsoper (1997), Théâtre Royal de la Monnaie (2011), sau The Royal Opera House of Covent Garden (2016), Œdipe pare să aibă o traiectorie internațională accelerată în ultima vreme: Gera și Amsterdam în 2018, iar acum la Salzburg. Mai mult, popularitatea crescândă a operei lui Enescu nu datorează nimic autorităților culturale din România, ceea ce explică și lipsa de interes a presei naționale pentru acest eveniment. Bun, dar atunci ce-ar fi putut face statul român pentru a asocia numele lui Enescu de România, completându-i identitatea culturală? E foarte simplu: să finanțeze producția unui DVD comercial cu măcar una dintre aceste producții majore. Costurile legate de drepturile de autor sunt mari în cazul lui Œdipe, așa se explică de ce nici unul dintre aceste spectacole nu a fost transmis de vreo televiziune. Aici ar fi putut interveni un ICR sau un minister al culturii, ba chiar guvernul însuși pentru a acoperi cheltuielile legate de imortalizarea acestor mari evenimente importante pentru noi, cei cărora ne pasă de asta.

Mai jos, cronichetele din cele două reviste, integrate în articolele mai ample despre Festivalul de la Salzburg:

Classica: Operă complexă

Œdipe de George Enescu (24/08), o raritate ce a găsit până la urmă curajul pentru a fi montată, este o minune poetică semnată de Achim Freyer care, la 85 de ani, are un univers oniric și multicolor ca o sărbătoare vizuală, fără a-și pierde pertinența analizei și făcând din eroul freudian prin excelență un boxer musculos în șort roșu, confruntat cu o Grecie a miturilor compusă din referințe vizuale la arta contemporană, de exemplu cântărețul din flaut antic, ieșit direct din tablourile lui Picasso. Christopher Maltman este grandios, în timp ce o echipă întreagă (Tomlinson, Morel, Hubeaux, Skerath…) îi aduce un omagiu poeziei lui Enescu. Ingo Metzmacher explorează rafinamentul scriiturii orchestrale și corale printr-o dezvoltare entuziastă și minuțioasă, ce pare făcută pentru forțele vieneze.

Diapason: Un Œdipe prea complex

Cu o floare nu se face primăvară, dar corepetitorul a făcut o treabă bună, căci limba nu este absolut deloc chinuită de către cei care nu au învățat-o încă din leagăn. Ne referim la Marele Preot al lui David Steffens sau la Tirésias al lui John Tomlinson, cu un suflu cam scurt, dar la fel de sonor, în ciuda poverii anilor. Cel mai incontestabil triumf este cel al lui Christopher Maltman, mistuitor în rolul principal. Pe lângă atenția constantă la cuvinte și prosodie, suntem cuceriți de timbrul cu inflexiuni masculine seducătoare, de plasticitatea frazărilor, care cuprind atât îndoielile cât și neliniștile regelui paricid, de intensitatea suverană a proiecției.

Cine spune Œdipe spune Freud spune psihanaliza viselor. Se pare că aceasta este scurtătura pe care a ales-o Achim Freyer, ce transformă în spectacol un ceremonial care se vrea oniric. Costume supradimensionate, măști înspăimântătoare, jocuri de lumini și culori, mișcări hieratice: totul concurează la crearea unor atmosfere tulburătoare și saturate de simboluri al căror sens îl înțelegem cu greu. Oare avem de a face cu un Œdipe prea complex? Iar dacă este vorba despre un vis, atunci e mai degrabă un coșmar.

Și iată-i din nou pe Wiener Philharmoniker: Ingo Metzmacher frământă cu mâinile goale această materie care fierbe și care avansează la fel de implacabil precum drama. Sub această mișcare a baghetei care amplifică puterea prin adăugarea a mii de detalii, geniul instrumental filigranat țesut de Enescu strălucește cu o lumină orbitoare.

6 comentarii la “Œdipe@Salzburg – reacții din presa muzicală franceză

  1. dnicolescu
    octombrie 3, 2019

    Idea finantarii unui CD cu OEdipE produs de una din marile case de discuri este excelenta ! Poate intr-un viitor guvern Ciolos se va afla un adevarat intelectual la Ministerul Culturii…..
    À propos, cine incaseaza drepturile de autor pentru OEdipe ?

    Apreciază

    • Despre Opera
      octombrie 3, 2019

      Editorul e Salabert, deținut de Universal Music.
      Acum CD-urile de studio sunt extrem de rare, însă eu vorbeam de un DVD cu filmarea unei astfel de producții precum cea de la Londra sau de la Salzburg.

      Apreciază

      • dnicolescu
        octombrie 4, 2019

        Multumesc mult pentru rapuns.
        DVD am vrut sa scriu si eu, dar … a iesit CD. Scuze.
        Imi aduc aminte ca citisem mai de mult ca Enescu a vindut drepturile de autor casei Salabert.

        Apreciază

  2. Mircea Lazaroniu
    octombrie 3, 2019

    Din fericire, au fost şi alte reacţii în presa muzicală franceză:

    http://www.altamusica.com/concerts/document.php?action=MoreDocument&DocRef=6674&DossierRef=6120

    http://anaclase.com/chroniques/œdipe-3

    A existat şi o cronică răutăcioasă, de-a dreptul stupidă:

    https://www.resmusica.com/2019/08/18/oedipe-denesco-a-salzbourg-un-peu-sauve-par-achim-freyer/

    Merită amintite reacţii din alte părţi, în Financial Times sau Bachtrack.

    Ar fi utilă o trecere în revistă a lucrurilor scrise despre Enescu în ultimii ani în afara României.

    M-au impresionat neplăcut cuvintele de acum zece ani ale lui Sakari Oramo, un om care a fost invitat de mai multe ori la Festivalul Enescu, unde a dirijat şi Simfonia nr. 3. Într-un comentariu pe blogul lui Norman Lebrecht, Oramo afirma că o serie de compozitori de azi nu vor fi mai pomeniţi peste 50 de ani decât sunt astăzi „Foulds, Kalliwoda, Enescu, Launis sau Magnard”.

    https://slippedisc.com/2009/11/last_composer_standing/#sthash.84ljCs5r.dpuf

    Apreciază

  3. George Andrei
    octombrie 4, 2019

    Eu unul sunt curios sa vad daca Jurowski va include Oedipe in timpul directoratului sau la Opera din München.

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

informatie

Această înregistrare a fost postată la octombrie 3, 2019 de în Cronica, Muzica, Nou și interesant, Premieră, Presă, Spectacole şi etichetată , , , , .
%d blogeri au apreciat asta: