Avem guvern, iar Ministerul Culturii a revenit aceluiași ministru din cabinetul Orban: dl Bogdan Gheorghiu. La ce să ne așteptăm, în perioada următoare? Pe scurt, la absolut nimic. Ceva mai pe larg, în continuare.

Ar fi simplist să reiau clișeul obosit conform căruia Bogdan Gheorghiu n-ar avea nici o chemare pentru șefia culturii, atâta vreme cât biografia lui include funcția de director al postului OTV Suceava (sau cam așa ceva). E irelevant, tot așa cum e irelevantă și declarația lui că va muta ediția din 2023 a Festivalului Enescu la Timișoara, ca să salveze onoarea bănățenilor care n-au reușit să producă nici un proiect pentru Capitala Culturală Europeană.

Dl Bogdan Gheorghiu nu a făcut nimic altceva în mandatul său din guvernul Orban decât să administreze domeniul cultural. Concret, să plătească artiștii angajați, care nu prea aveau ce să facă în condiții de pandemie, să compenseze, atât cât s-a putut, artiștii independenți și să mențină sectorul cultural într-o stare de relativă liniște. Această „liniște” este un adevărat obiectiv cultural strategic pentru majoritatea guvernelor de după 1990. Să nu uităm cât a pătimit guvernul Cioloș din cauza culturii.

Sigur, niște scandaluri au fost: la Opera Națională Iași, la Teatrul Național, la Teatrul Bulandra, chiar și la Opera Națională București. În toate era vorba de o contestare viguroasă a managementului de către diverși artiști, sindicaliști sau nu, susținuți din umbră de dl Vlad Alexandrescu, a cărui inițiativă de modificare a legislației prin care se organizează concursurile de management în instituțiile culturale a generat agitație. Am mai scris despre asta, nu revin.

Dar dl Vlad Alexandrescu nu s-a mai ales în noul Parlament, deci nu mai poate influența mersul lucrurilor nici măcar dintr-o comisie. În afară de cazul în care, în urma unei remanieri, portofoliul ar ajunge la USR, care l-ar propune ca ministru, dar e destul de improbabil să se întâmple asta. De asemenea, nici fostul secretar de stat dl Cosmin Marcovici, deloc străin de scandalul de la Opera Iași, nu s-a ales (a candidat pe listele PMP). Iar câtă vreme ministerul va plăti acest șomaj tehnic din cultură va fi greu de atacat chiar și de către PSD.

În aceste condiții, fără agitatori și cu teatrele închise în continuare, dl Bogdan Gheorghiu devine cea mai logică alegere și se așteaptă ca eficacitatea lui  în menținerea „liniștii” să fie sporită. Practic, despre cultură nu vom mai auzi nimic în perioada următoare, pentru simplul fapt că nu se va întâmpla nimic, mai ales dacă statul va plăti în continuare compensații, fără să ceară nimic în schimb.  Iar când se vor redeschide sălile de concert și teatrele, totul va continua la fel ca înainte, cu aceleași probleme și aceeași lipsă de viziune. Însă cea mai mare întrebare este dacă va mai interesa pe cineva. Căci, vorba lui Sol Hurok: „Nu poți împiedica spectatorii să nu vină“.

Crăciun fericit!