ROMÂNIA
Brașov
În mijlocul unui nou val pandemic, care a închis din nou sălile de spectacole, OPERA BRAȘOV a programat Suor Angelica de Puccini, transmis live pe YouTube, pe 3 aprilie, fără spectatori în sală și cu o orchestră redusă. A meritat efortul, căci această Operă mică, de anvergură regională, a distribuit cele mai importante soliste de operă din România la ora actuală: soprana Aurelia Florian și mezzo-soprana Carmen Topciu.
Producția Valentinei Mărgăraș a avut premiera în 2013, în cadrul unui spectacol cu Trittico, în care fiecare operă a fost pusă în scenă de un alt regizor. Suor Angelica a fost cea mai tradițională. Decorul a fost minimalist, realist și naiv, mica grădină a maicii Angelica fiind așezată la picioarele statuii Fecioarei Maria. La final, Angelica și fantoma copilului ei se reîntâlnesc, efect care a funcționat mai bine pe ecran decât în sală.

Măicuțele au fost conduse de stareța Asinetei Răducan (o revelație în Leonora/Fidelio, acum câțiva ani, la Opera București). Carmen Topciu a creat o Zia Principessa impunătoare fizic, deși vocea ei nu este de contralto. A utilizat culori vocale mai închise decât se obișnuiește și a forțat pe alocuri în registrul grav, dar a realizat un portret nuanțat, transmițând latura implacabilă personajului. Aurelia Florian a debutat în rolul principal și a dezvăluit o voce bogată și întunecată, făcând din duetul cu Zia Principessa o adevărată confruntare. Acest duet ar fi fost mai eficient cu o orchestră mai numeroasă, căci lipsa acesteia a împins-o pe soprană la exagerări veriste. „Senza mamma” a fost emoționant, după cum era de așteptat, dar câteva note din scena ce a urmat au sunat forțat.
Traian Ichim, pentru prima oară față în față cu această operă, a reușit să compenseze lipsa unui sunet orchestral mai bogat.
ALEXANDRU PĂTRAȘCU
Opera, Iunie 2021, pag 763-764