Despre Opera

Impresii dintr-o altă lume

Faust la Opera Națională – un dinozaur simpatic


E posibil ca producția regretatului regizor de teatru Alexandru Tocilescu să fie mai în vârstă decât o parte dintre tinerii prezenți sâmbătă seara la Operă pentru spectacolul cu Faust. Premiera a avut loc în 1998, iar Doina Dimitriu și Robert Nagy, soliștii care debutau atunci în rolurile principale, s-au și retras din activitate, după cariere internaționale notabile.

într-o sâmbătă, 20 Noiembrie, la Opera Națională București
Charles Gounod: Faust
Regia: Alexandru Tocilescu; scenografia: Cătălin Ionescu Arbore; coregrafia: Alexa Mezincescu;
Sergiu Săplăcan (Faust), Leonard Bernad (Mefisto), Vicențiu Țăranu (Valentin), Daniel Filipescu (Wagner), Crina Zancu (Margareta), Sorana Negrea (Martha), Mihaela Ișpan (Siebel)
Soliști balet: Ada Gonzalez (Cleopatra), Sergiu Dan (Antoniu), Rachel Gil (Frumoasa Elena), Alexandre Plesis (Lais), Maxime Latapie (Inocentul), Diana Gal, Jacob Connor, Federico Ginetti, Cristian Gâdoi (Flăcăruia), Tamara Grimmer (Fryneea), Bianca Ungureanu (Astarteea), Margaux Chesnais (Balerina)
Orchestra și Corul și Baletul Operei Naționale București (maestru de cor: Daniel Jinga)
Dirijor: Frédéric Chaslin

După aproape un sfert de secol, punerea în scenă a îmbătrânit vizibil, dar nu neapărat urât. Însă pasionații de operă care au văzut de-a lungul timpului și alte producții ar putea observa că spectacolul lui Alexandru Tocilescu anticipează, chiar dacă într-o formă rudimentară din punct de vedere scenografic, montarea lui David McVicar de la Covent Garden din 2004, prezervată pe DVD cu o distribuție din care făceau parte  Angela Gheorghiu, Bryn Terfel și Roberto Alagna.

Dincolo de liniile uneori grosiere ale costumelor (Mefisto în scena din biserică din actul IV) și ale decorurilor destul de primitive, proiecțiile video ale unor efecte de fractali realizați pe calculatoare din epoca 486 sunt atât de depășite astăzi, încât pot face parte dintr-o expoziție de retroware. Dar toate aceste riduri, chiar dacă profunde, nu afectează coerența spectacolului, care rămâne și acum interesant prin atmosfera suprarealistă și sumbră uneori și prin coregrafia Nopții Walpurgiilor (un șoc la vremea premierei).

Atracția serii a fost prezența în fosă a lui Frédéric Chaslin, dirijor francez de bună reputație internațională, de la care așteptam fluența orchestrală atât de specifică operei franceze. N-a reușit decât în parte, orchestra ONB a părut mereu că înțelege ce-i cere dirijorul, dar obișnuința de a cânta ca și cum ar silabisi partitura nu putea să dispară cu totul. În orice caz, ansamblul orchestral a fost destul de slab, deși se putea și mult mai rău, însă corul s-a descurcat onorabil, arătând că poate cânta și la un volum acceptabil.

Crina Zancu în rolul ei semnătură, Marguerite.

Rolul titular a revenit lui Sergiu Săplăcan, tenor cu apariții interesante în teatre de operă celebre, e drept, mai mult în roluri de comprimar. Din punct de vedere al prezenței fizice și al jocului de scenă a fost ideal, un filosof frumos și timid, prins într-o spirală a decăderii pe care nici n-o sesizează decât atunci când e prea târziu. Însă în operă toate astea nu înseamnă nimic dacă partea muzicală nu se ridică la același nivel. Săplăcan are o voce de o culoare lirică atașantă, cu care a făcut față celei mai mari părți a rolului, și o dicție bună. Însă registrul acut a fost mereu sub presiune, iar notele înalte ale ariei din actul al treilea (Salut, demeure chaste et pure) și din finalul operei au făcut-o să cedeze, iar publicul a observat aplaudându-l reținut.

Mult mai interesant a fost Leonard Bernad, un bas promițător care a debutat ca Mefisto. Mult aplomb în interpretarea lui, deși în acest rol se poate face istorie și n-a fost cazul aseară, dar, în mod cert, Bernad a fost cel mai bun de pe scenă. Păcat că vocea nu a fost suficient de penetrantă, e posibil ca în săli mai mari să nu se audă foarte bine, însă în general prestația sa a fost bună, după standardele cele mai înalte.

Baletul din actul V a șters o parte din dezamăgirea provocată de soliști.

Și de aici încolo urmează problemele. Crina Zancu a fost o matroană ca Marguerite, cântând nazal, într-o limbă care putea fi și sanscrită, singurele momente când dicția ei devenea inteligibilă relevând o pronunție à la Coana Chirița. O veterană în rolul ingenuei împinse în păcat, Zancu a țipat, a cântat mereu sub ton și a dezamăgit vocal tot timpul, deși e clar că se întrebuințează serios în rol, fiind vizibil emoționată la final. Insuficient însă, chiar și pentru standardele artistice de la ONB. Vicențiu Țăranu a forțat tot actul al doilea, aria lui Valentin (Avant de quitter ces lieux) a fost vulgară pur și simplu, dar și-a revenit parțial, în puținul pe care-l mai avea în actul IV. Nimic memorabil. Mihaela Ișpan a fost destul de ștearsă, prefer o mezzo soprană în rolul lui Siebel (dacă țin minte bine, Tocilescu își dorea chiar un contratenor în acest rol), dar în final s-a scos rezonabil de bine dintr-un ansamblu aflat mereu de partea greșită a interpretării. Sorana Negrea a fost în nota obișnuită, adică foarte rău, iar Daniel Filipescu nici n-a contat în economia generală a spectacolului, dar măcar n-a stricat nimic. Noroc cu baletul din actul V, care a șters o parte din dezamăgirea tot mai accentuată pe care o provocau soliștii.

Faust rămâne o piatră de încercare pe care Opera Națională o ridică tot mai greu, iar producția lui Tocilescu un dinozaur simpatic care merită distribuții mai bune.

5 comentarii la “Faust la Opera Națională – un dinozaur simpatic

  1. Amedeo Istocescu
    noiembrie 21, 2021

    Exagerat de critică această cronică. Și superficială. Este trecută cu vederea prestația muzicală foarte slabă a tenorului și este minimizata, cu răutate, cred, interpretarea sopranei. Nici basul n’a scăpat prea bine. Este, așadar, incorectă, părtinitoare și aproape inutilă. Cel puțin pentru mine.
    Iar despre spectacol, da, poate ar fi nevoie de o nouă producție, dar este obligatoriu să rămână permanent în repertoriul operei… Este o operă fundamentală pentru orice teatru de operă care se respectă.
    Îmi pare rău că a lipsit o scenă, aceea în care eroina lucrează, la o mașină de cusut, hăinuțe pentru copilul pe care îl așteaptă. Îmi pare rău, aș fi vrut un spectacol complet…

    Apreciază

    • Sorin
      noiembrie 22, 2021

      Subscriu comentariului anterior. Articolul este extrem de partinitor si nu reda decat ici si colo adevarul.
      Tenorul a fost de vise rele (vorba cuiva, tel pere, tel fils – inca imi amintesc niste spectacole de groaza „oferite” de tatic cu multi ani in urma, ca invitat al ONB), in afara de tinerete si un timbru oarecum agreabil, nu a oferit nimic decat cam toate greselile din manual si altele peste. Inclusiv cea mai proasta pronuntie in franceza de pe scena, ACEEA era de gen Coana Chirita, nu cea a Crinei Zancu, care a fost chiar foarte buna sub acest aspect. De fapt, exceptand unele stridente in acute (mai ales la final), cateva triluri ratate si cateva fraze incorect rezolvate (in special in Air des bijoux), ea a avut o prestatie foarte buna, si muzical si scenic. Nu cred ca are cineva pretentia sa vada in opera o pustoaica de 14-15 ani in Marguerite sau in Butterfly, roluri care cer o mare maturitate artistica.
      Basul a fost, intr-adevar excelent, chiar daca nu spectaculos. Era, totusi, un debut in rol, dar rezolvat foarte bine. Desi nu e foarte mare, vocea sa se aude mai mult ca sigur pe alte scene cu acustica mai buna decat a ONB, unde am avut surpriza sa constat ca voci foarte mari au uneori probleme de penetranta in sala. Ca dovada – cariera frumoasa si in care tot creste.
      Mihaela Ispan a fost foarte bine in rolul lui Siebel si am regretat si eu excizia scenei 1 din actul 3, scena prezenta la premiera si mult timp dupa aceea. DIctie, muzicalitate, stil, totul prezent. Ca personaj ar mai avea de lucrat, dar inca nu am vazut nicio cantareata la ONB care sa intre in pielea acestuia. Da, cu ani in urma, rolul a fost cantat de Romeo Cornelius Vasut, un contratenor cu o voce frumoasa, dar care, din pacate, s-a pierdut prematur.
      De acord cu Taranu si Negrea; FIlipescu a fost ok, il preferam pe el in Valentin, dar nu a fost sa fie.
      Corul cu multe decalaje in scena chermezei, si nu numai.
      Orchestra a sunat mai bine ca de obicei, fara incidente, dar foarte tare si cu un sunet mult prea dur pentru muzica franceza. Probabil era nevoie de multe repetitii pentru ca monstrul sa fie dresat corespunzator.

      Apreciază

      • Sorin
        noiembrie 22, 2021

        p. s. Mie baletul mi s-a parut putin mai bun ca jalnic, cativa din baieti (nu toti) au mai salvat cate ceva, dar in partea feminina – penibil.

        Apreciază

    • Andrei Ungureanu
      noiembrie 23, 2021

      Mi se pare trist ca o soprana de mana a cincea, precum Crina Zancu, chiar are fani care chiar simt nevoia sa o apere. E pur si simplu, trist.

      Apreciază

  2. Despre Opera
    noiembrie 22, 2021

    Nu am nimic de adăugat la ce am scris. Pot să reformulez, în ceea ce-l privește pe tenorul Sergiu Săplăcan că a avut timbru, dicție și prezență dar prea multe probleme în registrul acut. Nu știu dacă le va putea rezolva, dar dacă va reuși, va avea o carieră.
    Cât despre soprană, nu credeam că poate exista o Marguerite atât de slabă. Culmea este că trăiam cu impresia că soprana Crina Zancu e una dintre vocile bune din ONB.

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Enter your email address to follow this blog and receive notifications of new posts by email.

Alătură-te altor 2.554 de urmăritori

Follow Despre Opera on WordPress.com

Despre Opera pe Twitter

Eroare: Twitter nu a răspuns. Te rog așteaptă câteva minute și împrospătează această pagină.

%d blogeri au apreciat: