Despre Opera

Impresii dintr-o altă lume

Beethoven și Dvořák cu Christian Badea și Mihaela Martin la Ateneu


într-o Vineri, 5 Mai 2017, la Ateneul Român
Antonín Dvořák: Concertul în la minor pentru vioară și orchestră, op. 53
Ludwig van Beethoven: Simfonia nr. 5, în do minor, op. 67
Solistă: Mihaela Martin
Orchestra Simfonică a Filarmonicii „George Enescu”
Dirijor: Christian Badea

Mi-ar fi plăcut să merg și joi la concertul de la Ateneu, dar am cedat ispitei de a revedea excelenta producție a lui Stephen Barlow pentru Rigoletto, de la ONB. Însă, așa cum s-au așezat lucrurile, muzica Simfoniei destinului de la Ateneu devine un preambul excelent (dar și un standard înalt de interpretare) în așteptarea lui Fidelio la ONB (14 Mai). Până atunci, săptămâna viitoare e foarte promițătoare, Christian Badea urmând să dirijeze din nou la Ateneu, de această dată Simfonia fantastică a lui Berlioz.

Mai întâi, concertul de aseară a fost o ocazie pentru a o revedea la București pe violonista Mihaela Martin, o muziciană cu o importantă carieră internațională, în special ca profesor în ultimii ani, la Kronberg Academy și în cadrul proiectului Divan al lui Daniel Barenboim. Cu alte cuvinte, un nume căutat de tinerii violoniști care aspiră la gloria mundi și sper ca această revenire a violonistei la București să continue la un moment dat și cu master class-uri, căci, la cum arată acum lucrurile, e mare nevoie.

Mihaela Martin

În aceste condiții, Concertul pentru vioară de Antonín Dvořák a fost iconoclast, marile respirații romantice, prestidigitația virtuozității și sentimentalismul nu au fost o prioritate și, la un moment dat, am realizat că interpretarea pe care o auzeam era de fapt… pedagogică, aveam în fața ochilor un fel de master class. Și asta fără să scadă cu nimic din farmecul unei partituri atât de frumoase. De fapt, uitându-mă în urmă, cam toate concertele pentru vioară acompaniate de Christian Badea, la rândul său violonist la începutul carierei, au fost excelente. Și aseară, vioara Guadagnini a Mihaelei Martin a fost îmbrățișată de orchestră într-o osmoză sonoră reușită, totul completându-se, de la început până la sfârșit.

Christian Badea

Dacă Dvořák a fost o plăcere intelectuală, Simfonia a V a de Beethoven, ce a urmat în partea a doua a serii, a stabilit o atmosferă cu totul diferită. Încă de la primele patru note ce au intrat în istoria muzicii, cântate rapid, aproape legat, o urgență dramatică foarte rar întâlnită la București, mai aproape de Carlos Kleiber decât de Leonard Bernstein, o viziune modernă asupra acestei celebre simfonii. Tempo-ul rapid a fost urmat de orchestra filarmonicii surprinzător de bine, deși riscul decalajelor era destul de mare. Badea este un dirijor care favorizează un stil viguros, fără compromisuri, acolo unde muzica e scrisă ca atare. Și da, pentru o dată, orchestra a știut să cânte tare dar vibrant, fără durități. Toată prima parte, cu variațiunile temei destinului (Allegro con brio), a trecut ca un vis. Contrastul părții a doua, cea lentă (Andante con moto), a fost pregnant, fără să cedeze ispitei de a fi languros, plăcerea sunetului care înflorea tridimensional de peste tot a rămas intactă. Ajuns la mijlocul simfoniei, continuarea ultimelor două părți (Allegro) a urmat aceeași logică, a unei lecturi directe, unitare și precise. Impresia a fost puternică și timpul a trecut parcă prea repede.

După această rendiție a simfoniei destinului, din fericire, Christian Badea mai propune două concerte săptămâna viitoare, iar Simfonia fantastică de Berlioz sună deja foarte promițător.

3 comentarii la “Beethoven și Dvořák cu Christian Badea și Mihaela Martin la Ateneu

  1. Dan
    Mai 6, 2017

    Bravo! Îmi pare rău că nu am fost acolo. La toamnă.

    Apreciază

  2. Pingback: Beethoven şi Dvořák cu Christian Badea şi Mihaela Martin la Ateneu | Alexandru Pătraşcu – Romania 24

  3. Dana Dana
    Mai 7, 2017

    Master class la noi, pierdere de vreme. După cum evoluează muzicienii noștri, pare că le lipsește baza. Au prins repede câteva tehnici de mkt și că publicul nu este, din păcate, și nu în întreg, cunoscător, și gata. Nu-i dă nimeni afară de la serviciu că e slab instrumentist. Anul trecut, la concursul Enescu, Azoiței aMai avut o tentativă de trezire, printr-o scrisoare deschisă, pentru tinerii muzicieni care nu au participat la concurs( mi se pare că înafară de pian, n-am avut nici concurenți), și până la urmă, pe modelul ONB, tot el a fost scos vinovat, un fel de ‘afară din țară’ pentru vioară, pian și violoncel. Chiar dacă ar participa, ar fi doar pentru CV, ca cei care își trec masterate fără număr, în economie, să zicem, dar nu știu să scrie o factură sau să calculeze TVA.😬

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Enter your email address to follow this blog and receive notifications of new posts by email.

Alătură-te altor 3.437 de urmăritori

Follow Despre Opera on WordPress.com

Despre Opera pe Twitter

%d blogeri au apreciat asta: