Despre Opera

Impresii dintr-o altă lume

„Otello” de la ONB în Opera Magazine


Chiar în ziua în care conducerea ONB se schimba pentru a șaptea oară în ultimii doi ani a apărut și ediția digitală a revistei Opera Magazine, în care am publicat o cronică de la premiera noii producții pentru Otello de la București. De atunci n-am mai fost la nici un spectacol al Operei Naționale, pentru că pe scena bucureșteană nu s-a mai întâmplat nimic interesant și există o bună șansă ca, în viitor, fiecare spectacol pe care-l voi vedea să găsească instituția sub altă conducere, bineînțeles tot interimară.

Un contrast izbitor între București și Budapesta. Opera de Stat din capitala Ungariei a mers în turneu la New York, unde a fost foarte remarcată. Există chiar două corespondențe din Statele Unite, care comentează spectacolele maghiarilor într-un mod obiectiv și apreciativ, pe parcursul câtorva pagini întregi. Ultimul turneu al bucureștenilor la New York a fost în 2015, cu baletul ONB, condus pe vremea aceea de Johan Kobborg.

Iată cronica la Otello apărută în Opera Magazine, în traducere românească:

România

București

Opera Națională București a deschis stagiunea cu un director interimar (al șaselea în 4 ani) și cu Otello, de Verdi. Noua producție, în regia lui Giancarlo Del Monaco, o înlocuiește pe cea Regietheater a Verei Nemirova, de acum 5 ani.

Deși publicul conservator s-ar fi așteptat la o viziune tradițională și plină de strălucire a acestei opere shakespeariene, Del Monaco a surprins cu o scenă goală, de un gri închis și, în actele 2 și 3, o suprafață înclinată pe care (sau sub care) s-a desfășurat toată acțiunea. Această simplitate părea să fie inspirată din „spațiul gol” al lui Brook sau din „teatrul sărac” al lui Jerzy Grotowsky, dar nu a reușit să impresioneze, căci corul a fost static, iar mișcarea scenică complet demodată. Costumele distopice cu robe lungi, fără mâneci, au completat scenografia deprimantă. Coregrafia scenei de luptă din primul act și vălul lung și negru ce îl acoperea pe Otello la finalul actului 3 au fost interesante, dar nu au reușit să animeze drama.

Și partea muzicală a fost o decepție. Pe 29 septembrie, Francesco Anile a găsit tonul eroic al lui Otello, dar s-a chinuit destul de tare cu latura lirică, în special în duetul din primul act cu Desdemona. Lana Kos a cântat rolul Desdemonei cu o voce bogată, dar limitată în expresivitate. Ionuț Pascu a creat un portret reușit al lui Iago, lipsit de demnitate, dar șiret și foarte inventiv. Distribuția a doua (30 septembrie) l-a inclus pe Daniel Magdal în Otello, un tenor adevărat care a evitat cu inteligență toate capcanele acestui rol dificil, și o soprană spintă, Lăcrămioara Cristescu, care a cântat acest rol fundamental liric ca și cum ar fi fost Santuzza, cu accente verismo exagerate. Directorul interimar al ONB, Ștefan Ignat, s-a auto-distribuit în Iago, iar tempii săi neortodocși au produs multe probleme de sincronizare cu orchestra. Corul a fost bine, în ciuda unei tendințe de a cânta prea tare, iar Mihnea Ignat a avut o lectură a partiturii corectă, dar lipsită de inspirație.

Alexandru Pătrașcu
Opera, Ianuarie 2019
pp. 63-64

Descrisă de către Daily Telegraph drept „biblia industriei”, revista britanică Opera a fost și este în continuare cel mai important comentator al scenei lirice mondiale din ultimii 65 de ani. Publicația a fost fondată în 1950 de către Lordul Harewood și de atunci acoperă fără rival evenimentele din lumea operei, printr-un amestec de cronici (spectacole, înregistrări, cărți) și analize, plus publicarea calendarelor teatrelor de operă din toată lumea, dar și prin faimoasa rubrică We hear that („Am auzit că”…n.n.). Editori șefi de durată lungă – Harold Rosenthal, Rodney Milnes și (din anul 2000) John Allison – au asigurat continuitatea revistei, iar consiliul editorial include cei mai remarcabili critici de operă din presa britanică. Cu sediul la Londra, publicația dispune de o inegalabilă rețea internațională de corespondenți, acoperind spectacole din întreaga lume.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

informatie

Această înregistrare a fost postată la decembrie 5, 2018 de în Cronica, Muzica, Nou și interesant, Presă, Spectacole şi etichetată , , , , , , , .
%d blogeri au apreciat asta: