A apărut numărul pe luna Septembrie al revistei britanice Opera, în care e publicată și corespondența mea pentru spectacolul cu Tosca de la Opera Națională București. Premiera noii producții a fost mai degrabă slabă, așa că am ales să comentez pentru Opera Magazine spectacolul din data de 4 Mai, în care soprana Iulia Isaev a preluat rolul Floriei Tosca.

România

București

Sunt mai bine de cinci ani de la ultima reprezentație bucureșteană a obositei montări a lui Hero Lupescu pentru Tosca. A rezistat din 1956, degradându-se din ce în ce mai vizibil în ultimii ani, până când Opera Națională București renunțase să mai pună numele regizorului pe afiș. Deși clasică și prăfuită, avea costume frumoase și publicul în vârstă o adora. În 2014, producția lui Alfred Kirchner, împrumutată de la Viena, de la Volksoper, dezamăgise același public, deși avea calitățile ei, după care opera pur și simplu a dispărut din repertoriu.

Mult așteptata nouă producție i-a fost încredințată lui Mario De Carlo, care s-a ocupat de tot: regie, decoruri, costume, lumini, chiar și de o bandă desenată cu Tosca (în italiană); dar rezultatul acestui efort creativ renascentist a semănat într-un final mai degrabă cu o copie nereușită a montării lui Lupescu, din cauză că multe dintre costumele și elementele de recuzită erau cele vechi, reutilizate. Decorurile, colorate și kitsch, făceau ca interiorul de la Sant’Andrea della Valle să semene mai degravă cu baia lui Scarface, iar castelul Sant’Angelo era ceva între un joc Playmobil uriaș și un parc de distracții cu temă medievală, pentru preșcolari. Au fost și câteva idei interesante, cum ar fi apariția Marchizei Attavanti în momentele de liniște dinainte de începerea muzicii, când vine pe scenă și ascunde cheia de la capelă, plus prezența câtorva tablouri de Caravaggio, unul dintre ele (Iudita tăind capul lui Holofern) aflându-se în biroul lui Scarpia și împingând-o pe Tosca să îl ucidă pe șeful poliției romane.

Pe 4 mai, așteptările au fost mari, datorită recentului debut al Iuliei Isaev în rolul principal, la Metropolitan Opera. În locul divei nevrotice obișnuite, Isaev a fost mai degrabă o Floria Tosca intens muzicală. Deși este o soprană lirică, Isaev a avut o culoare egală pe tot registrul vocii; a livrat o arie „Vissi d’Arte”solidă,  iar acutele din finalul lui „Avanti a Dio!” au fost sigure, construind un întreg personaj numai al ei în  scena uciderii lui Scarpia. Cavaradossi a fost Mikheil Sheshaberidze, care a cântat corect, concentrându-se mai ales pe squillo din acute, care au fost puternice, deși personajul său a fost destul de caricatural. Cătălin Țoropoc a fost depășit de cerințele rolului lui Scarpia, iar culoarea frumoasă a vocii sale nu a fost de ajuns pentru a transmite autoritatea sau dorința sexuală a personajului. În fosă, Alberto Veronesi a dirijat cu mare atenție o orchestră lipsită de subtilitate; totuși, nici unul dintre soliști nu a fost acoperit și echilibrul cu scena a fost bun. Rolurile minore au fost competent cântate de membri din ansamblu, iar corul (deși minor ca importanță în această operă) a cântat cu dicție impecabilă.

ALEXANDRU PĂTRAȘCU
Opera,  Septembrie 2019,  pag. 1144

Opera Magazine – September 2019

Opera Magazine – September 2019

Descrisă de către Daily Telegraph drept „biblia industriei”, revista britanică Opera a fost și este în continuare cel mai important comentator al scenei lirice mondiale din ultimii 65 de ani. Publicația a fost fondată în 1950 de către Lordul Harewood și de atunci acoperă fără rival evenimentele din lumea operei, printr-un amestec de cronici (spectacole, înregistrări, cărți) și analize, plus publicarea calendarelor teatrelor de operă din toată lumea, dar și prin faimoasa rubrică We hear that („Am auzit că”…n.n.). Editori șefi de durată lungă – Harold Rosenthal, Rodney Milnes și (din anul 2000) John Allison – au asigurat continuitatea revistei, iar consiliul editorial include cei mai remarcabili critici de operă din presa britanică. Cu sediul la Londra, publicația dispune de o inegalabilă rețea internațională de corespondenți, acoperind spectacole din întreaga lume.