Despre Opera

Impresii dintr-o altă lume

Beethoven 250 – A celebra înseamnă a asculta (I): în sala de concert


Se mai poate spune ceva despre Beethoven?

Richard Wagner, Romain Rolland și nenumărați muzicologi au scris cărți despre el. Subiectul a devenit intimidant. Mai întâi să renunțăm la superlative și la exagerări ridicole. Uitați formulele prăfuite: „Titanul din Bonn” – avem un cartier de beton în București, cu același nume, e suficient; sau „Marele Surd” – o ireverență la fel de discutabilă. Nu există nici un mare compozitor a cărui biografie să fie la fel de interesantă precum muzica pe care a creat-o. Așa că debarasați copilăria lui Beethoven de imaginea tatălui nemilos și alcoolic care-l exploatează, e o mare exagerare. Apoi, mai toate subtitlurile spectaculoase ale unor importante lucrări au fost adăugate din rațiuni comerciale de către editori sau intelectuali înflăcărați de muzica sa: „Eroica”, „Simfonia destinului”, „Imperialul”, „Sonata lunii” etc. Mai bine amintiți-vă de filantropii care l-au ajutat și cărora le-a dedicat compoziții: Waldstein, Razumowski, Arhiducele Rudolf. Fără Beethoven, doar istoricii și-ar mai fi amintit de ei.

Beethoven a fost un om destul de obișnuit, care nu s-a impus nici ca geniu precoce, nu l-a impresionat cine știe ce pe Mozart (singura lor întâlnire a rămas fără continuare) și nici măcar Haydn, cu care a studiat un an, n-a rămas atașat de el. Conversația sa nu fermeca pe nimeni, furiile sale îi speriau pe toți, umorul său negru nu era gustat, iar surzenia i-a accentuat mizantropia.

Albert Graefle: Die Intimen bei Beethoven (1876). Un tablou postum ce subliniază efectul muzicii lui Beethoven (în centru, la pian) asupra prietenilor săi.

Dar ce muzică! Catalogul său de 138 de opusuri pare infim pe lângă cel al lui Mozart, față de care a trăit treizeci de ani în plus (626 de compoziții catalogate de Köchel) sau cel al lui Bach (1127 fiind doar numărul lucrărilor care s-au găsit până acum). Doar nouă simfonii, nici a zecea parte din producția lui Haydn, nici un sfert din cea a lui Mozart, par atât de puține! Un singur concert pentru vioară, abia cinci pentru pian, când Vivaldi a compus vreo patru sute, aproape că te întrebi dacă nu cumva muzica a suferit un regres la începutul secolului XIX. Există însă și un catalog „neoficial”, cel al „lucrărilor fără opus” (de la WoO – Werke ohne Opus), care crește numărul compozițiilor lui Beethoven la aproape 400.

Însă fiecare dintre marile compoziții ale lui Beethoven are o individualitate extraordinară: tema introductivă a Simfoniei a V a e cunoscută la nivel de masă, cred că orice om cu educație medie o știe, Oda bucuriei a devenit imnul Uniunii Europene (și cu toate astea a reușit miraculos să nu se perimeze), Bagatella nr. 25, cunoscută sub dubitabilul nume  Für Elise, e un evergreen abuzat nemilos în cele mai populiste concerte crossover.

Dar ce este dincolo de popularitate? În momentul când muzica din fundalul unor activități cotidiene, ascultată pe apucate, cu tresăriri estetice („Nu-mi place muzica clasică, dar bucata asta îmi place”), devine audiție, explorare și, de ce nu?, contactul cu o minte genială ce se exprimă prin sunet, atunci profunzimea acestui discurs devine abisală. Idealul unei umanități luminoase consecutivă și rezultând din suferință e o cheie de lectură care se potrivește multor compoziții, cea mai la îndemână fiind Simfonia a IX a. Dar același lucru se poate spune și despre Simfonia a VI a și despre opera Fidelio, care acumulează în ea o dramă de o intensitate aproape insuportabilă, pentru a sfârși într-o altă Odă a bucuriei

Cât de mare e compozitorul Beethoven? E primul muzician căruia i s-a ridicat o statuie. La Bonn, după două decenii de când a dispărut. Un monument pentru înălțarea căruia a donat mulți bani cel mai important elev al său, Franz Liszt. Iar astăzi, copiii învață să cânte la pian prin studiile scrise de un alt elev al său, Carl Czerny, ceea ce face cumva ca tehnica învățării acestui instrument să aibă o filiație directă de la autorul Variațiunilor Diabelli, al Imperialului, al Sonatei lunii. Atât de mare.

Anul acesta, Beethoven împlinește un sfert de mileniu, e incredibil de mult timp. Și a-l onora înseamnă să-i asculți muzica, fie în sala de concerte sau la Operă, fie prin înregistrări.

Agenda anului Beethoven în România

Celebrarea marelui compozitor nu pare să iasă din zona obișnuită a bifării unor evenimente din stagiunile ordinare, peste care s-a adăugat eticheta „250“. E drept că una dintre cele mai rele practici ale instituțiilor muzicale de la noi este publicarea calendarului doar pentru perioade scurte, variind de la o săptămână (în special în provincie) la două-trei luni (în capitală). Mai rău, filarmonicile din Ploiești, Arad, Târgu Mureș, Bacău și Botoșani și-au anunțat programul doar pe luna Ianuarie, din care Beethoven lipsește cu totul.

Leonore (Asineta Răducan) și Florestan (Marius Vlad Budoiu) în Fidelio – Opera Națională București, 2016 (r. Graham Vick) – una dintre cele mai frumoase producții ale operei lui Beethoven.

Apoi, deși în România există șapte teatre de operă, companii naționale finanțate de ministerul culturii, sau locale, bugetate de primării, nici una nu programează Fidelio, unica operă scrisă de Beethoven. E adevărat că, în afară de ONB, nici una dintre celelalte Opere nu au Fidelio în repertoriu. Însă Opera Națională București deține o producție regizată de Graham Vick care mie, cel puțin, mi se pare cea mai frumoasă din lume. O actualizare atemporală, în care fiecare generație se poate regăsi și identifica, dar care, din nefericire, a avut parte de doar… două reprezentații de la premiera din 2016 și până anul acesta. Nu pot decât spera ca această celebrare a celor 250 de ani s-o readucă la lumină și în atenția și inimile spectatorilor măcar în toamnă, căci până la finalul stagiunii curente nu este programată. Și nimeni nu pare să încerce măcar să profite: nu există nici o intenție a vreunei orchestre filarmonice românești să facă Fidelio în formă de concert și nici un teatru de operă nu încearcă măcar să împrumute producția de la București, dacă tot nu e folosită. Cât despre Leonore, puteți să și uitați. Nu a încercat nimeni din România s-o prezinte și, după ce anul trecut a avut premiera națională la Festivalul Enescu, probababil că nici nu va încerca nimeni în viitorul apropiat. Jenant, dar previzibil, după ce, în 2019, bicentenarul Offenbach n-a mișcat nici un director artistic până la punctul în care să avem vreo premieră cu Povestirile lui Hoffmann.

Singura șansă să vedeți Fidelio în România este să mergeți la Happy Cinema pe 22 Martie pentru a vedea transmisiunea HD de la Royal Opera House cu Lise Davidsen și Jonas Kaufmann, conduși de Antonio Pappano în noua producție regizată de Tobias Kratzer. Sau în Octombrie, pe Internet de la Opervision, care va transmite o premieră de la festivalul Garsington.

Revenind la sălile de concert ale orchestrelor simfonice, repertoriul e destul de banal, cu primele trei simfonii omniprezente, muzica de cameră e anemic reprezentată, Missa solemnis  lipsește (noroc cu Festivalul Enescu din 2019), invitații se rezumă la talentele naționale, într-o proporție masivă și toată încropeala artistică seamănă izbitor cu Centenarul României din 2018. Cu atât mai tare ies în evidență excepțiile și, prin urmare, sunt motive să le recomand și eu mai departe:

În primul rând merită aplaudat Gaudeamus Quartet, care și-au propus să prezinte integrala cvartetelor pentru corzi. Primul concert e la Brașov, pe 22 Ianuarie, și include chiar Op.135, cel mai important cvartet al lui Beethoven. O altă raritate, Sonata pentru pian nr. 32 op. 111, o găsim tocmai la Satu Mare, chiar mâine, pe 16 Ianuarie, sub degetele pianistului Demény Balász. Bravo lui, fie și numai pentru intenție.

Ceva mai bine încearcă să se prezinte Filarmonica „George Enescu“, propunând integrala concertelor pentru pian cu Elisabeth Leonskaya (primul fiind prezentat pe 6 și 7 Februarie), cam singurul invitat de anvergură internațională al acestui început de an.

În aceste condiții, lista de concerte de mai jos poate și trebuie să sufere multe adăugiri în săptămânile următoare.

București

Ateneul român – Filarmonica „George Enescu“

  • 16-17/01: Concertul pt. vioară, Ruinele Atenei, Creaturile lui Prometeu –  Wang (d), Tomescu (v), Boloș (b), Stănescu (s), Raicea (t)
  • 20/01: Concertul pt. pian nr. 1 – Orchestra Filarmonică a Chinei, Yalun (d), Long (p)
  • 26/01: Sonata pt. vioară nr. 3 – Moroianu (v)
  • 30-31/01: Triplul concert, op.56 – Tardue (d), Baranov (v), Cazacu (c), Ciobanu (p)
  • 6-7/02: Egmont, Concertul pt. pian nr.1, Simfonia nr.4 – Andreescu (d), Leonskaya (p)

Sala Radio – Orchestra Națională Radio

  • 15/01: Coriolan, Concertul pt. pian nr. 5, Simfonia nr. 3 – Luculescu (p)
  • 26/02: Simfonia nr. 2 – Mandeal (d)
  • 06/03: Simfonia nr. 4 – Leroy (d)
  • 13/03: Egmont, Triplul concert, op.56, Simfonia nr. 6 – Hahn (d), Tomescu (v), Suma (c), Mircea (p)

Timișoara – Filarmonica Banatul

  • 17/01: Leonora 3, Simfonia nr.8, Fantezia pt. pian – Andreescu (d), Petrescu (p)
  • 07/02: Coriolan, Concertul pt. pian nr. 4, Simfonia nr. 1 – Cousteau (d), Mihailescu (p)
  • 20/03: Egmont, Concertul pt. vioară, Simfonia nr. 5 – Costin (d), Anassian (v)
  • 26/03: Sonata pt. vioară și pian nr. 10 – Zvorișteanu (v), Boerescu (p)

Iași – Filarmonica Moldova

  • 20/03: Coriolan, Concertul pt. pian nr. 2, Simfonia nr. 6 – Chang (d), Nabioulin (p)
  • 08/05: Uvertura Inaugurarea casei, Fantezia pt. pian, Simfonia nr. 3 – Postăvaru (d), Dariescu (p)
  • 19/06: Concertul pt. pian nr. 3, Simfonia nr. 9 – Madeal (d), Goiți (p)

Brașov – Filarmonica

  • 16/01: Wellington, Concertul pt. pian nr. 1, Simfonia nr. 1 – Mandeal (d), Licareț (p)
  • 22/01: Cvartetul op. 18, nr. 4 și op. 135 – Gaudeamus Quartet

Sibiu – Filarmonica

  • 20/02: Coriolan, Simfonia nr. 4 – Cantarell (d)
  • 22/02: Coriolan, Simfonia nr. 8 – Wiener Kammersymphonie
  • 27/02: Egmont, Triplul concert, op.56, Simfonia nr. 3 – Gocan (d), Huroș

Cluj – Filarmonica Transilvania

  • 10/01: Simfoniile nr. 1 și nr. 2, Fantezia pt. pian – Bebeșelea (d), Goiți (pian)

Satu Mare

  • 16/01: Sonata op. 111, Sonata pt. violoncel și pian op. 102, Trio op.11 – Balász (p), Róbert (cl), Elõd (c)

Râmnicu Vâlcea – Filarmonica 

  • 20/01: Uvertura Sfințirea casei, Concertul pt. pian nr. 1, Simfonia nr. 5 – Iliuță (d), Mărgineanu (p)

Craiova –  Filarmonica Oltenia

  • 17/01: Concertul pt. pian nr.3, Simfonia nr. 3 – Cârciumaru (d), Bratu (p)

Pitești –  Filarmonica

  • 23/01: Concertul pt. pian nr. 2, Simfonia nr. 2 – Ștefănescu (d), Iordache (p)

Update: Cum este celebrat Beethoven în lume

Revista britanică Gramophone publică în numărul pe luna Ianuarie o selecție a evenimentelor dedicate lui Beethoven în lume, cu accent pe Marea Britanie:

Și revista franceză Classica prezintă calendarul evenimentelor din Franța. Ce diferență față de România!

 

(va urma)

5 comentarii la “Beethoven 250 – A celebra înseamnă a asculta (I): în sala de concert

  1. ovidiu
    ianuarie 15, 2020

    Mulțumesc.

    Apreciază

  2. Discipulus Simplex
    ianuarie 15, 2020

    Bună, seara, frumos articol, mulțumim! Un an Beethoven cat mai bun!

    O mică/mare contribuție: programul stagiunii la Filarmonica din Iași este demult afișat, chiar dacă e pe site într-un loc mai putin vizitat.
    https://www.filarmonicais.ro/index.php/ro/evenimente/programul-stagiunii-2019-2020

    Avem trei seri Beethoven, în martie, mai și iunie, cu simfonii, concerte de pian, uverturi etc. Cred că se finalizează în iunie integrala simfoniilor și concertelor pentru pian (cu diverși dirijori și soliști invitați), proiect început cu ceva timp în urmă în ideea celebrării sfertului de veac. Iată afișul unui eveniment recent din serie, din octombrie.

    Apreciază

    • Discipulus Simplex
      ianuarie 15, 2020

      O completare că să nu fiu cu totul superficial, nu știu de ce am zis doar de concertele de pian cand am vorbit de integrala de la Iași: au fost incluse, sunt aproape sigur, și celelalte concerte, pentru vioară și cel triplu, ca și uverturile.

      Apreciază

    • Despre Opera
      ianuarie 16, 2020

      Mulțumesc pentru informație. Într-adevăr, nu găsisem programul stagiunii de la Iași (și asta spune ceva despre Filarmonica Moldova).
      Am actualizat articolul cu cele (doar) trei evenimente dedicate lui Beethoven de acum și până la toamnă.

      Apreciază

  3. Discipulus Simplex
    ianuarie 16, 2020

    Tot eu, revin cu o corectura majoră, se pare că am făcut o confuzie (deși realitatea e astfel și mai interesantă), așa că mă opresc aici cu informațiile, ca să nu mai induc în eroare: una pare a fi integrala, începută în 2017 care cred că a fost încheiată (poate în stagiunea trecută, sau chiar mai devreme, nu mă mai hazardez cu datele) și alta această nouă „serie”, dedicată aniversării Beethoven 250. După cum se poate observa după acest afiș mai vechi din seria integralei, unde scrie clar „Integrala”, iar acum, pe afișul concertului din octombrie 2019, scrie „Beethoven 250”. Deci e altceva.

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

informatie

Această înregistrare a fost postată la ianuarie 15, 2020 de în Analiză, Muzica, Nou și interesant, Premieră şi etichetată , , , , .

Enter your email address to follow this blog and receive notifications of new posts by email.

Alătură-te altor 2.305 urmăritori

Follow Despre Opera on WordPress.com

Despre Opera pe Twitter

Eroare: Twitter nu a răspuns. Te rog așteaptă câteva minute și împrospătează această pagină.

%d blogeri au apreciat: