Despre Opera

Impresii dintr-o altă lume

La o instalare


Așa a etichetat dl secretar de stat Demeter András István anonimul eveniment de astăzi, de la Ateneul Român: „Instalarea directorului general al Filarmonicii George Enescu – dl. Marin Cazacu.” Presa n-a fost invitată, iar fotografiile au fost făcute de telefoanele celor prezenți.

Demeter András István și Mădălin Voicu „instalând” un director

Această discreție cu care este tratat viitorul pe următorii cinci ani ai Filarmonicii George Enescu face ca politicile ministerului culturii să aibă nevoie de o decriptare ca în timpul Războiului Rece. Situația începe să semene tot mai mult cu cea din vremea când americanii presupuneau că Lavrenti Beria, șeful NKVD, a fost epurat, pentru că nu apăruse într-o seară la un spectacol de operă de la Balșoi Teatr, o presupunere adeverită câteva zile mai târziu. (Mai multe pe acest subiect în articolul Opera din Europa de Est în Arhivele CIA)

Ministerul culturii se străduiește cam mult să tacă, deși sunt întrebări la care nu a răspuns. De exemplu, cu ce se ocupă dl Mădălin Voicu în calitate de secretar de stat? Pe website-ul ministerului nu există decât o fotografie, fără să fie menționate nici un fel de atribuții, deci în acest context e doar „instalator”. Cum dl Demeter András István are în subordine instituțiile de spectacol, putem specula pe logica Beria de mai sus că s-a făcut un transfer de atribuțiuni și între secretarii de stat. Altfel, singura informație publică mai interesantă despre dl Mădălin Voicu este că a fost întrebat la o emisiune TV dacă mai are prieteni în lumea interlopă, iar el a răspuns: „Care lume interlopă? Nu există așa ceva!”. Așa arată un minster al culturii condus de un Lucian Romașcanu care, pe vremea când era purtător de cuvânt al PSD, a intrat în istorie prin fanteziile  cu sodomizarea jurnaliștilor care fugeau cu microfoanele și camerele de luat vederi după șeful partidului, în loc să-l asculte și să ia lumina informației de la el.

Dl Cazacu, cel „instalat”, este câștigătorul concursului de proiecte de management pentru ocuparea funcției de director al Filarmonicii George Enescu. Am asistat la proba interviu a acestui concurs și prezentarea sa, intitulată „Filarmonica: trecut, prezent, viitor”, nu m-a convins deloc, iar răspunsurile pe care le-a dat când a fost întrebat concret despre planurile sale privind viitorul instituției au fost mai slabe decât cele ale contracandidatului său.

Desigur, am asistat la o prezentare, poate că proiectul e mai clar, poate că dl Cazacu se exprimă mai bine în scris decât atunci când citește zeci de slide-uri, în care lucrarea sa era transformată dintr-un document Word într-un slideshow Power Point scris mărunt, cu caractere Arial Bold Italic. Drept urmare, am solicitat ministerului culturii, în baza legii 544 (care garantează accesul la informațiile publice), o copie a proiectului câștigător. După o săptămână n-am primit decât un număr de înregistrare, într-un mail care nu-și asuma nici o semnătură.

Răspunsul ministerului.

Dacă Ion Caramitru își publica proiectul de management pe website-ul Teatrului Național București, în cazul Ateneului și al Filarmonicii George Enescu nu se pune nici măcar problema unei conferințe de presă în care noul manager să-și asume viziunea pe următorii cinci ani.

Dacă v-ați întrebat vreodată care este sursa atâtor evenimente pseudoculturale anunțate prin celebra și plictisitoarea sintagmă „Filarmonica X/Teatrul Y/Opera Z v-a pregătit o surpriză!”, ei bine de aici începe. De la evenimente discrete de acest fel, care par să ascundă ceva. Și care dau senzația că nu e vorba de instalarea unui director, ci de înmormântarea unei instituții.

Un comentariu la “La o instalare

  1. Mircea Lazaroniu
    aprilie 15, 2022

    Îmi amintesc discursul inadecvat al lui Marin Cazacu înaintea unui recital al cvartetului Arcadia, consacrat lui Mieczysław Weinberg, la Palatul Tinerimea Română. Cu o voce dulceagă, cu un aer de superioritate, ca un profesor adresându-se unor ignoranţi, Marin Cazacu a rostit câteva banalități despre Weinberg, un compozitor (underrated sau overrated, se poate discuta) despre care cu siguranţă destui dintre cei sală ştiau multe, după audiţii şi/sau lecturi, altele decât Wikipedia.

    A fost un caz de infantilizare a publicului.

    E foarte posibil ca Marin Cazacu să fi procedat asemănător dacă în loc de Weinberg ar fi fost vorba de Alexander Zemlinsky, Alfred Schnittke sau Boris Tişcenko. Recitalul cvartetului Arcadia, remarcabil, nu avea nevoie de acea introducere de un gust îndoielnic.

    Mă tem că viitorul Filarmonicii George Enescu nu sună bine.

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

informatie

Această înregistrare a fost postată la aprilie 13, 2022 de în Analiză, Nou și interesant şi etichetată , , , , .

Enter your email address to follow this blog and receive notifications of new posts by email.

Alătură-te altor 2.821 de urmăritori
Follow Despre Opera on WordPress.com

Despre Opera pe Twitter

Eroare: Twitter nu a răspuns. Te rog așteaptă câteva minute și împrospătează această pagină.

%d blogeri au apreciat: