Despre Opera

Impresii dintr-o altă lume

Opera din Europa de Est în Arhivele CIA


La începutul acestui an, CIA a desecretizat aproximativ 800.000 de documente de arhivă, disponibile online. Subiectul a fost tratat mai degrabă senzaționalist în presă, deși există câteva sute de documente referitoare la comunismul din România. De la mișcări de trupe până la planuri ale unor obiective strategice, arhiva cuprinde și câteva analize interesante, printre care: o listă din 1983 cu posibilii succesori ai lui Ceaușescu, în care, cu voia dvs, ultimul nominalizat este Ion Iliescu, o analiză din 1988 care indica o posibilă cădere a lui Ceaușescu pe timp de iarnă, când condițiile de trai deveneau cele mai grele, dar și o adevărată monografie a României scrisă în anul 1970, surprinzător de obiectivă, cele mai noi documente analizând consecințele mineriadei din 13-15 Iunie 1990.

Dar cum scopul acestui blog este muzica, m-am oprit la trei documente care mi se par interesante și care demonstrează cumva, numai și prin simpla lor existență, că rolul unui teatru de operă în societate nu e atât de redus pe cât ar părea din statisticile barometrelor de consum cultural (1% din populație frecventează lunar sălile de concerte și de spectacole lirice).

Raport despre Opera din București, 1954

CIA edita periodic tot felul de rapoarte privind țările Europei de Est și aproape toate aspectele vieții erau luate în calcul. O demonstrează și acest document distribuit la 3 August 1954, privind situația teatrelor, operei și cinematografelor din România. Traduc mai jos secțiunea dedicată Operei. Raportul este disponibil online, aici: Theater, Opera and Cinemas

Opera

Opera de Stat este situată acum într-o clădire nouă pe Bdv 6 Martie, pe aceeași parte și imediat lângă Facultatea de Drept. Construcția clădirii a fost finalizată în Iulie 1953, iar Opera s-a mutat în noul spațiu cu câteva zile înainte de începerea ediției a IV-a a Festivalului Internațional al Tineretului. Vechea sală de spectacole a Operei de Stat care se găsea în Teatrul Regina Maria de pe Splaiul Independenței este folosită în continuare de Operă, dar numai ca depozit și atelier.

Opera

În timpul sezonului de iarnă, spectacolele de operă încep la ora 19:30 și se sfârșesc în jurul orei 22:30. Vara, spectacolele încep la ora 20:00 și se termină pe la ora 23:00. Tot vara se mai țin spectacole în Parcul Libertății (fostul Parc Carol I), la Arenele Romane. Biletele pentru publicul care nu activează în câmpul muncii sunt vândute de o companie de stat de revânzare bilete, numită GES (care înlocuiește vechea AGES), situată pe Strada Academiei, aproape vis-à-vis de restaurantul Trocadero (fost restaurant particular, acum naționalizat). [cenzurat] numele a fost schimbat și [cenzurat] birourile agenției au fost mutate de pe Bdv 6 Martie la adresa de mai sus. Prețurile biletelor sunt următoarele:

Operă (Lei) Teatru (Lei)
Lojă categoria I (per loc) 15,00 9,00
Lojă categoria II (per loc) 12,00 7,00
Fotoliu categoria I 10,00 6,00
Fotoliu categoria II 8,00 5,00
Galerie 6,00 4,00

În cadrul Consiliului de Miniștri există un Comitet pentru Cultură și Artă; acest comitet conduce toate activitățile artistice din România. (Cântăreții de operă sunt o castă privilegiată; ei câștigă 3.000 Lei pe lună, foarte mult comparativ cu salariul mediu al unui muncitor, care este de 500 Lei pe lună.)

Informație adițională: Vânzarea biletelor pentru Teatrul și Opera de Stat se face prin agenția GES. Delegații culturali ai intreprinderilor de stat cumpără multe bilete de la agenția GES și vând aceste bilete angajaților instituțiilor. Prețurile sunt la fel ca de obicei, dar locurile mai bune sunt rezervate pentru acest corp social. De fapt, GES lasă libere la vânzare doar 10% din locuri la spectacolele de teatru și de operă pentru publicul obișnuit. Restul sunt rezervate pentru angajații întreprinderilor de stat. Cetățenii obișnuiți neîncadrați în câmpul muncii sunt obligați să stea la coadă pentru a obține locuri mai bune. În aceste condiții, piața neagră pentru vânzarea de bilete a înflorit, în special pentru operele compozitorilor occidentali; de exemplu, spectacolele precum: Tosca, Dama de Pică, Pagliacci și Cavalleria rusticana sunt foarte populare. Chiar și muncitorii sunt nerăbdători să vadă aceste opere, iar biletele se găsesc cu dificultate.

De notat că, ulterior, Teatrul Regina Maria a devenit sediul Operetei, demolat în 1986 în malaxorul politicilor de urbanism ale lui Ceaușescu. Și, de asemenea, pomenirea Festivalului Tineretului din 1953 într-un document CIA amintește implicit de parașutarea în România a 13 legionari recrutați de agenția americană într-o misiune rămasă neelucidată complet nici până astăzi. Cei 13 parașutiști au fost capturați și executați, nu înainte ca doi dintre aceștia să reușească să distribuie manifeste anticomuniste participanților la acel festival (o decizie luată pe loc, se pare, după ratarea obiectivelor principale ale misiunii).

Teatrul Regina Maria, ulterior Teatrul de Operetă

Altfel, cifrele de mai sus pot părea banale, dar ele erau totuși secrete. Semnificativ este și faptul că azi, în 2017, la 64 de ani distanță de stalinism și la 27 de ani de la căderea comunismului, ONB nu este transparentă în a comunica politica de rezervare a biletelor. Iar dacă salariile muzicienilor rămân necunoscute, unele surse afirmă că raportul acestora față de salariul mediu nu s-ar fi schimbat prea mult, mai ales după mărirea lor cu 50%. Asta nu a împiedicat instituția ONB să „scape” către presă contractul fostului director artistic al baletului, Johan Kobborg, pentru a provoca isterie. Nu mai insistăm asupra orei de începere a spectacolelor, sau a operelor în aer liber.

E interesant de comparat acest raport din România cu unul similar privind Opera din Ungaria, din 1955, în timpul guvernului Imre Nagy.

Starea literaturii, teatrului, filmului și a operei din Ungaria

Raportul datează din 18 Octombrie 1955 și descrie relativa libertate de expresie din diverse zone ale vieții artistice: critica instituțiilor de stat începe să fie permisă în presă, efectul unei crăpături în edificiul sistemului fiind imediat. Uniunea Scriitorilor observă că nimeni nu mai citește literatura care urmează linia partidului, scriitori interziși până atunci încep să fie din nou publicați. Dar care era situația operei?

Populația a manifestat un mare interes pentru alte piese de teatru clasice. În cursul anului 1954, în patru teatre din Budapesta au fost prezentate șase sau șapte piese de Shakespeare, patru de Molière, trei de Shaw și câteva alte piese ale unor autori francezi, germani și ruși. Interesul intens față de aceste spectacole nu se datorează numai lipsei de drame moderne din teatrele maghiare cât faptului că spectacolele au atins standarde mai înalte decât oricând: decorurile erau picturale, regia de scenă era lucrată până la cele mai mici detalii, iar actorii au jucat excelent. Același lucru este valabil și pentru operele care s-au prezentat publicului. În același sens, sursa noastră afirmă că una dintre puținele realizări ale comunismului din Ungaria a fost faptul că muncitorii pot frecventa deseori Opera, pentru că prețul biletelor a devenit atât de rezonabil. Interesul pentru operă a devenit atât de mare, încât fostul Teatru Municipal din Budapesta a fost transformat într-un al doilea teatru de operă.

O imagine a acelor vremuri o reprezintă și o secvență dintr-un jurnal de știri din Mai 1946, în care la Opera din Budapesta sunt invitați să cânte o serie de artiști lirici din România:

Artiști din București invitați la Opera din Budapesta (1946)

Lupte pentru putere la Bolșoi

Cu toate acestea, deși comunismul a încercat să facă accesibilă opera publicului larg, printr-o politică de prețuri scăzute ale biletelor, teatrul de operă a rămas în continuare și un loc de socializare al elitei politice a vremii. Dacă în România Gheorghe Gheorghiu Dej asista uneori la spectacole de operă (devenind faimoasă anecdota conform căreia s-a mirat la un moment dat că nu-i mai vede pe scenă pe Dinu Bădescu și Șerban Tassian, care fuseseră arestați), la Moscova, Teatrul Bolșoi era un loc în care apariția (sau mai degrabă dispariția) cuiva din loja oficială avea semnificații profunde care alertau serviciile de spionaj din întreaga lume. Un asemenea episod se petrece pe 27 Iulie 1953, când Lavrenti Beria, sinistrul șef simultan al NKVD și KGB, nu apare la un spectacol de la Bolșoi. În arhiva CIA se găsesc mai multe rapoarte care interpretează această absență.

Leadership sovietic

Consistența tacticilor actuale ale URSS indică cel puțin un acord asupra politicii între deținătorii puterii din interiorul Kremlinului. Totuși, în spatele acestui acord se pot observa recent mai multe semne ale unor tensiuni precum și manevre politice în cadrul fragilului echilibru de putere de la vârful conducerii sovietice. Cel mai recent exemplu este cel al condamnării lui L.G. Melnikov, unul dintre cei 14 membri ai prezidiului de conducere și subsecventa sa epurare din poziția de Prim Secretar al Ucrainei. Melnikov a fost criticat pentru administrarea incorectă a zonei de vest a Ucrainei, devenită o zonă de refugiu pentru grupurile de rezistență anticomunistă și o zonă problematică în general, încă de când Uniunea Sovietică a anexat-o, ca rezultat al războiului. Aparent, Melnikov se găsea și în contratimp cu politica actuală a noului regim de îmblânzire a politicii de rusificare a minorităților declanșată de Stalin.

Locul său a fost luat de V.A. Malișev, care a apărut împreună cu alți 11 membri ai prezidiului la Teatrul Bolșoi, în seara de 27 Iunie. Malișev este ministrul transporturilor și al construcțiilor de mașini grele și un important membru al birocrației tehnocrate, fiind reprezentativ pentru un grup de administratori mai tineri ce au fost educați la dura școală a calculelor de profit și pierderi.

Totuși, ceea ce ar putea fi încă și mai semnificativ decât această schimbare este absența lui L.P. Beria de la spectacolul din acea seară. Unii observatori occidentali au speculat că Beria trebuie să își asume vina pentru slăbiciunile sistemului de securitate ce au permis revoltele din Germania, precum și manifestațiile și agitațiile din Europa de Est și Cehoslovacia. Absența sa și a cohortei sale de la acest eveniment nu este totuși o dovadă certă a pierderii puterii sau a renumelui. Ar fi la fel de posibil ca el să fie cel care supervizează acum restaurarea controlului în Germania de Est. Mai mult, pe vremea lui Stalin, nu era neobișnuit ca unul sau mai mulți lideri să lipsească de la evenimente sociale de stat mai importante decât acesta.

Mâna lui Beria ca șef al Ministerului de Interne pare să fie încă vizibilă pe parcursul lunii Iunie, când ultimele patru schimbări în cadrul ministerului au dus la un total de nouă miniștri de interne numiți de la moartea lui Stalin. Cinci dintre miniștrii înlocuiți au fost aduși la putere sub S.D. Ignatiev, țapul ispășitor principal al „complotului doctorilor”. În orice caz, urmărim situația îndeaproape pentru alte semne care ar putea clarifica situația lui Beria și a altor lideri.

Pe lângă Melnikov și Beria, a absentat și M.D.A Bagirov, membru al prezidiului. Cu toate acestea, este probabil să fi rămas în cea mai mare parte a timpului în Azerbaidjan, unde este președinte al Consiliului de Miniștri și șef al Biroului Politic.

Într-adevăr, pe 10 Iulie 1953, cotidianul Pravda anunța arestarea lui Beria, confirmând presupunerile declanșate de absența sa de la Bolșoi și generând noi analize, inclusiv asupra impactului acestei epurări în țările lagărului sovietic (de ex. Germania, Iugoslavia sau Polonia). Nici unul dintre rapoartele CIA nu menționează însă ce spectacol era în acea seară de 27 Iunie 1953. Chiar așa, la ce se înghesuia să vadă și să fie văzut Sovietul Suprem?

Ei bine, nu era un eveniment obișnuit. Cu câteva zile mai devreme, pe 23 Iunie, avea loc premiera operei lui Iuri Șaporin, Decembriștii, o creație specifică realismului sovietic, care aducea pe scenă sub forma unei epopei muzicale rebeliunea ofițerilor armatei imperiale împotriva țarului Nicolae I, în anul 1825. Este singura operă a lui Șaporin, căruia i-au trebuit nu mai puțin de 13 ani ca s-o scrie. Premiera era anunțată încă din 1952 în revista Opera, dar finisarea a mai durat ceva timp. Dacă premiera de la Bolșoi a avut loc cu o săptămână înainte ca absența lui Beria să fie remarcată, premiera de la Leningrad, la Teatrul Kirov (azi, Mariinsky) avea loc pe 3 Iulie 1953, tot cu o săptămână înainte ca știrea arestării lui Beria să devină oficială prin publicarea în Pravda. Șaporin a compus tot mai puțin după aceea dedicându-se pedagogiei (a fost, printre altele, profesorul lui Rodion Șcedrin, mare compozitor, soțul Maiei Plisetskaya).

În 1954, opera Decembriștii este înregistrată cu gloriile Bolșoiului, dirijor fiind A.S. Melik-Pașaev și discul ajunge în redacțiile revistelor muzicale internaționale, fără să reușească să facă o impresie deosebită. Propaganda ideologică nu poate fi ștearsă de muzică, redactorul de la Opera comparând-o în defavoarea ei cu romanul lui Boris Pasternak, Doctor Jivago, iar cel de la Gramophone cu operetele lui Johan Strauss, mai puțin farmecul acestora.

Înregistrarea este disponibilă pe Apple Music sau pe Amazon și o cronică actualizată poate fi citită pe site-ul Music-Web International.

Decembriștii

Galerie foto:

Lectură suplimentară

Arhiva postului de radio Europa Liberă:

Propagandă și cultură în România anului 1956

Basul Aurelian Neagu – o evadare spre libertate în 1955

 

 

 

 

 

 

Un comentariu la “Opera din Europa de Est în Arhivele CIA

  1. Margineanu Mircea Ion Petre
    Iulie 15, 2017

    Scuze [cenzurat]

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

informatie

Această înregistrare a fost postată la Iulie 10, 2017 de în Analiză, Muzica, Nou și interesant, Presă, Spectacole, Teatru şi etichetată , , , , , , , , , , , , , , .

Enter your email address to follow this blog and receive notifications of new posts by email.

Alătură-te altor 3.433 de urmăritori

Follow Despre Opera on WordPress.com
%d blogeri au apreciat asta: