Astăzi, în cadrul unei conferințe de presă organizate de Artexim la Ateneul Român, a fost făcut public programul artistic al Festivalului Enescu, ediția 2023. Lista evenimentelor poate fi consultată pe website-ul bienalei, pe zile, sau integral, aici pe blog: Program 2023, în care am evidențiat  24 de recomandări. De asemenea, versiunea pdf poate fi descărcată de aici.

Care sunt noutățile?

Enescu 2023 este prima ediție sub conducerea artistică a lui Cristian Măcelaru, al cărui mandat se întinde până în anul 2027. La conferința de presă precedentă, cu ocazia numirii sale în funcție, viziunea artistică declarată a dirijorului a fost aceea că va mai adăuga un program de concerte pentru copii. Într-adevăr, această nouă serie de concerte educative va conține 4 evenimente susținute în duminicile festivalului, de la ora 11:00, la Teatrul Odeon, în sala Majestic, cu capacitatea de 400 de locuri.

Există însă mai multe schimbări nedeclarate în viziunea artistică, schimbări care cu greu ar putea fi catalogate drept o evoluție a unor tendințe din ultimii ani. Voi încerca să le trec în revistă, însoțite de răspunsurile date de vorbitorii de la conferința de presă.

Mai puțină operă

Dacă în timpul directoratului artistic al lui Ioan Holender și mai ales în cel al lui Vladimir Jurowski au fost prezentate tot mai multe opere, ajungând chiar și la 15 titluri într-o singură ediție (2017), în 2023 vor fi doar 6, un număr pe care Măcelaru îl consideră „enorm”, semn că în edițiile viitoare îl va diminua. În triumfalismul obișnuit al acestor conferințe de presă (justificat doar în parte), ministrul culturii, Lucian Romașcanu, a fluturat la început știrea că bienala Enescu e nominalizată la Opera Awards la categoria festivaluri. Evident, e nominalizată pentru ediția din 2021, tot așa cum și ediția din 2019 a fost nominalizată. În acest context, a reduce ponderea Operei arată ca și cum ne-am ucide găina care face ouăle de aur în planul imaginii internaționale, altfel destul de discrete.

Desigur, nu cantitatea contează, nu consider că ar fi fost nevoie de 20 sau de 30 de titluri de operă în festival. Evoluția logică ar fi una calitativă: de la experimentul mai degrabă nefericit al proiecțiilor video, tot mai elaborate până la punctul în care muzica tinde să devină una de film, opera din festival ar fi putut beneficia de producții scenice și de serii de spectacole, așa cum se face la Salzburg, de exemplu (unde secțiunea de muzică clasică e foarte aproape de numărul de concerte de la Ateneu și Sala Palatului la un festival Enescu).

Breaking News: Opera Award la categoria Festivalul anului a fost câștigat de Opera din Santa Fe.

Festival Măcelaru

„Recordul” lui Cristian Măcelaru vorbește de la sine: nu mai puțin de 4 concerte, la conducerea a trei orchestre (Filarmonica George Enescu, WDR și Orchestra Națională Radio a Franței). Dacă adăugăm și amănuntul că este pentru prima dată când funcția de director artistic este și remunerată, putem vorbi de o anumită teritorialitate a dirijorului Cristian Măcelaru.

Nici ministrul Lucian Romașcanu, nici directorul executiv al Artexim și al Festivalului, Cristina Uruc, și nici dl Măcelaru însuși nu au vrut să spună ce valoare are contractul directorului artistic. Dl Romașcanu a răspuns unei întrebări în acest sens că „este irelevant“, ceea ce, mai ales din partea unui fost director de presă tabloidă, mi se pare o observație excesiv de pudibondă. Speculațiile privind veniturile dlui Măcelaru provenite din direcția artistică variază între 100 și 200 de mii de euro pentru fiecare dintre cele trei ediții pe care le va conduce.

Un program conservator

Vladimir Jurowski a fost un mare promotor al muzicii contemporane, căreia i-a dedicat o întreagă serie de concerte susținute de orchestre românești, conduse deseori de compozitori contemporani, la Sala mică a Palatului (numită și sala Auditorium). Numele seriei s-a păstrat aproape intact: Enescu și contemporanii săi, iar locul s-a mutat la Sala Radio. Diferența este că acum, orchestrele românești vor fi conduse exclusiv de dirijori străini, cu programe variind de la clasic la modern, dar aproape deloc contemporan. Sigur, se speră în minimizarea riscurilor financiare, mizându-se pe un public mai numeros.

Desigur, ca de fiecare dată, există multe evenimente foarte interesante la Enescu 2023. În ansamblu, nu este o ediție mai bună decât cele de dinainte de pandemie. Nu vine Berliner Philharmoniker, nu vine Münchner Philharmoniker și nici o orchestră americană (din Big Five sau nu), nici una rusească (ceea ce este de înțeles). Sunt multe orchestre pick-up de care nu prea a auzit nimeni (de exemplu, Orchestra americană din Berlin sau Orchestra evreiască din München), Santa Cecilia nu vine cu Antonio Pappano, concertele baroc s-au restrâns și ele, destul de mult.

În aceste condiții, după calculele mele, achiziția unui abonament, la oricare serie de concerte, mi se pare inutilă, mai ales că e foarte probabil ca prețurile biletelor să crească. În afară de pasionați și de o anumită categorie de public care dispune de mulți bani, experiența Festivalului Enescu la cel mai înalt nivel poate fi trăită la maximum cumpărând bilete la cca 25 de evenimente adunate din toate seriile. În articolul viitor, voi explica cum.

Metoda Las Vegas de la Enescu 2023

În schimb s-a păstrat ridicola loterie a abonamentelor. În condițiile în care audiențele muzicii clasice au scăzut după pandemie, iar programul ediției din 2023 este mai puțin interesant decât anii 2011-2019, speram să se renunțe la loterie. Nu știu nici un spectator care să fie mulțumit de această metodă, deși organizatorii bienalei au invocat mereu publicul în vârstă, care nu e prea agil cu achizițiile online și ar fi dezavantajat. De data aceasta a fost rândul lui Cristian Măcelaru să explice cum că așa s-ar preveni traficul de abonamente pe piața neagră. Nu a putut explica și cum anume se face asta față de varianta în care se achiziționează pe sistemul „primul venit, primul servit”. A fost plasată însă punerea la punct cu „așa se face și în alte părți”.

Un contraexemplu evident este un eveniment care va avea loc peste 10 zile: deschiderea stagiunii de la Teatro alla Scala. E o tradiție veche de aproape 70 de ani, urmărită în toată lumea, transmisă tv la nivel mondial. Nu se face nici o loterie a biletelor. Festivalul Enescu continuă să insiste cu loteria, în pofida disconfortului cultural creat de atâtea și atâtea reclame ale firmelor de pariuri în toată media și în ciuda contradicției evidente cu profilul consumatorului de evenimente de tip concert de muzică clasică.

În fine, Enescu

Tocmai când toată lumea care parcursese programul ediției din 2023 constata că se vor împlini 6 ani de când Festivalul Enescu nu a mai prezentat Œdipe, singura operă a marelui nostru compozitor și singura operă românească apreciată la nivel internațional (cu premiere la Covent Garden, La Monnaie, Komische Oper Berlin, Teatro Colón sau la Festivalul de la Salzburg), tot dl ministru al culturii a „salvat” situația. Există o promisiune, venită din partea Operei Naționale București, că va prezenta Œdipe în 2023. Data nu se cunoaște încă, distribuția nici atât.

Ultima producție de Œdipe a ONB, semnată de Valentina Carrasco, a fost casată anul acesta, deci ar fi vorba și de o nouă punere în scenă. Anunțul îl pune într-o lumină foarte bună pe Daniel Jinga, directorul ONB, mai ales dacă această premieră chiar se va întâmpla. Dar, în același timp, lasă un gust amar în ceea ce privește programul artistic al festivalului Enescu, care abandonase pur și simplu ideea prezentării acestei opere esențiale pentru cel care dă numele festivalului.

Și din nou despre bani și despre infrastructură

Dl Romașcanu a precizat că ediția din 2023 beneficiază de cel mai mare buget dintre toate edițiile de până acum. Dar… nu ne-a spus cât ar fi acest buget. Festivalul Enescu este notoriu pentru lipsa de transparență financiară. Nu a existat niciodată un raport public privind cheltuirea banilor. Mai mult, la o singură ediție, cea din 2019, când monopolul comunicării OMA Vision a fost întrerupt pentru o dată, Artexim a comunicat câțiva indicatori financiari într-un comunicat de presă generic: buget total de 55 milioane lei, din care 39 de la ministerul culturii, 1,1 milioane de la Primăria Capitalei, 2,72 milioane din sponsorizări, 10,35 milioane din bilete și 1,83 milioane din bartere.

Cât privește renovarea Sălii Palatului, dl Romașcanu a descris un adevărat thriller birocratic acum câteva luni, în a cărui acțiune palpitantă punctul culminant al unor imense sinergii contabilo-juridice ar fi fost semnarea și ștampilarea iminentă a unui document care ar fi dezlănțuit creativitatea tehnică a dlui Belea, un arhitect octogenar care ar fi rezolvat acustica Sălii Palatului. Dl Belea s-a și pus imediat pe depănat amintiri despre construcția clădirii, în calitate de ultim supraviețuitor al echipei de arhitecți care au proiectat-o. Am aflat astăzi de la dl Romașcanu că deznodământul acestui adevărat Mission Impossible se amână pentru un sequel despre care tot ce se știe este că e prea complicat pentru a fi explicat într-o conferință de presă.