La începutul lunii Decembrie 2021, ministerul culturii a evaluat întregul mandat al directorului Filarmonicii, dl Andrei Dimitriu, fără să anunțe rezultatul. Două luni mai târziu, website-ul guvernamental a strecurat un anunț care ar fi trebuit să fie o știre: se organizează un concurs de proiecte de management la Filarmonica George Enescu.

În jur de 19-20 Martie 2022 ar trebui să aflăm cine este noul director al Ateneului Român.

Faimoasa clădire-simbol al Bucureștiului a fost construită cu intenția de a deveni un Panteon al culturii naționale. Filarmonica este rezidentul și administratorul ei încă de la început, fiind instituția muzicală cu cea mai lungă istorie din România. Și cea mai importantă. După dispariția legendarului George Georgescu (1964), Filarmonica a avut un traseu ușor dar permanent descendent, declinul fiind amplificat până la agonie de criza covid.

Este primul concurs realmente deschis pentru câștigarea direcției Filarmonicii.

Tocmai de aceea, indiferența cu care este tratat de către autoritate ridică un mare semn de întrebare. Scuza evitării unui interimat nu justifică anunțul brusc al concursului, cu termene scurte, care nu lasă loc pentru scrierea unui proiect serios. Iar revenirea lui Mădălin Voicu, acuzat în trecut de trafic de influență, într-un post de secretar de stat la cultură, cu atribuții necunoscute, nu e de bun augur.

Ministerul culturii este notoriu pentru incapacitatea de a gestiona proiectele cele mai simple (ex. achiziția prin subscripție publică a statuetei Cumințenia pământului a lui Brâncuși, urmată de incapacitatea de a restitui banii donatorilor), dar mai ales pentru lipsa de responsabilitate în fața crizelor, din care instituțiile culturale au ieșit slăbite, prin transferul puterii către sindicate:

▪ În 2009, un conflict între orchestra Filarmonicii George Enescu și dirijorul Cristian Mandeal a dus la înlocuirea acestuia de la conducerea instituției,  prin lipsa de reacție a ministrului de atunci, Theodor Paleologu.

▪ În 2016, un conflict cu accente xenofobe între sindicatele Operei Naționale București și management a dus la alungarea valorilor baletului românesc și a directorului artistic Johan Kobborg, dar și la demiterea ministrului de atunci, Vlad Alexandrescu.

▪ În 2021, un alt conflict, de data asta între sindicatele Operei Naționale Iași și managerul Beatrice Rancea, a dus la demisia fostei balerine, în timpul mandatului lui Bogdan Gheorghiu.

Este clar că ministerul culturii trebuie restructurat din temelii, iar lipsa de reacție a miniștrilor e cauzată de frica de a nu produce tulburări în guverne care nu vor da bătălii politice pe micul front al culturii, considerat mereu neimportant.

Concursul de la Filarmonică este încă un cartof fierbinte în mâinile ministrului Lucian Romașcanu.

Numit la conducerea ministerului culturii din partea PSD după căderea guvernului liberal, dl Romașcanu s-a trezit pus în situația de a gestiona câteva șantiere (cum le place celor de la minister să numească situațiile  pe care nu sunt în stare să le rezolve). Aceste crize, pe numele lor adevărat, sunt următoarele:

▪ O nouă conducere pentru Festivalul Enescu, bienala fiind complet blocată de mai bine de jumătate de an – o criză care era vizibilă încă din 2019

▪Scandalul de la Institutul Național al Patrimoniului – unde schimbarea directorului cu o persoană din anturajul puterii a încins comunitatea arhitecților, o criză provocată chiar de dl Romașcanu.

Legislația și normele de aplicare care reglementează concursurile de management ale instituțiilor de stat are multe probleme când este aplicată unei filarmonici:

▪ în primul rând, criterii de eligibilitate discriminatoare (doar absolvenți de conservator),

▪ mergând până la xenofobie (candidații trebuie să știe să scrie și să vorbească româna),

▪ anonimizarea candidaților și a comisiilor de evaluare în marea majoritate a procesului, până la proba orală, care este publică (și unde se întâmplă răsturnări de situație în favoarea candidatului preferat),

▪ contestațiile nu pot viza decât procedura de concurs și nu evaluarea în sine a proiectului (ceea ce nu se întâmplă la bacalaureat sau la orice concurs școlar),

▪ proiectele, câștigătoare sau nu, nu sunt făcute publice.

Toate slăbiciunile de mai sus permit coruperea concursurilor din multe direcții. Comisiile nu sunt independente, fiind selectate dintre managerii de instituții similare județene, de cele mai multe ori, mereu existând suspiciunea că au fost „aranjate”. Suspiciunile sunt măsurabile prin gradul de participare al candidaților: nu de puține ori, instituții culturale importante din București au stârnit interesul a doar 2-3 candidați, unul fiind mereu interimarul în funcție.

De exemplu, concursul de management de la Opera Națională București din 2017 a  fost anulat în urma contestațiilor, iar efectele persistă până astăzi. În urma proceselor intentate în toate direcțiile, Opera poate ajunge să fie condusă de jure simultan de doi directori generali cu proiecte de management diferite, dar, de facto de un interimar (al 9-lea în ultimii 7 ani), fără nici un proiect de management.

Ce este de făcut?

Un nou scandal, de data asta la Filarmonică, ar putea fi terminus paradis pentru ministrul Lucian Romașcanu, iar dacă nu-l va costa funcția, îl va costa credibilitatea pentru foarte multă vreme.

Având în vedere importanța concursului, pe care nu obosesc să o subliniez, este nevoie de o garanție a corectitudinii.

O propunere pozitivă pe care o fac aici este numirea unei comisii de evaluare formate din autorități recunoscute în domeniul cultural și de management, în locul obișnuiților directorași din provincie și al unor secretari de stat mereu suspecți și anonimi, expuși public abia când este prea târziu.

Noul manager al Ateneului Român este deja știut?  Sau va fi  câștigătorul glorios al unui concurs adevărat?

Nu ne poate fi indiferent. Riscăm să rămânem doar cu clădirea și cu o organizație muribundă pe post de administrator indiferent.