Despre Opera

Impresii dintr-o altă lume

Al treilea concurs de management la ONB. Cine plătește?


După două săptămâni de tăcere absolută, ministerul culturii a anunțat astăzi că a anulat pentru a doua oară concursul de proiecte de management de la ONB, în urma contestației depuse de Antoniu Zamfir, directorul Operei Craiova și candidat la conducerea instituției, o contestație dublată de reacțiile revoltate din societate și din media față de modul de desfășurare a probei orale a concursului. A treia reluare a unui asemenea concurs este un caz fără precedent în istoria recentă a Operei Naționale București și merită o discuție.

În primul rând, acest eșec repetat al ministerului de a ocupa funcția de manager general al instituției subordonate cu cel mai mare buget din cultura românească (76 milioane de euro pe următorii cinci ani) arată clar că procedura de desfășurare a acestor concursuri este greșită și trebuie schimbată.

Criteriile de admitere a dosarelor sunt la limita anti-constituționalității. Nu sunt acceptați decât oameni din sistem, cu studii universitare în domeniul artelor, dar care să aibă și experiență extensivă de management. În aceste condiții, aria de selecție este foarte limitată. O dovadă concretă este că, de fiecare dată, au candidat numai doi pretendenți eligibili: Antoniu Zamfir și Ștefan Ignat (deși, în cazul acestuia, e discutabilă experiența de management). Apoi, deși regulamentul susține că sunt eligibili cetățenii UE, un paragraf mai departe sunt excluși cei care nu știu limba română. Cu alte cuvinte, un Vladimir Jurowski, actualul director artistic al Festivalului Enescu, nu ar fi admis să candideze la șefia ONB, în cazul improbabil în care l-ar tenta această funcție. Nu mai vorbim de amestecarea managementului artistic cu cel de business, într-o lume în care cele două componente sunt din ce în ce mai separate. Lista poate continua, dar acestea mi se par cele mai evidente exemple de limitare a drepturilor pe care le are un cetățean al Uniunii Europene, fie că are nevoie de ele sau nu.

Dl ministru Ivașcu și-a prezentat săptămâna trecută bilanțul primelor șase luni de mandat, adică o listă de „realizări” ce includea orice activitate a ministerului, chiar și șantierele deschise, sau evenimente culturale la inițierea cărora ministerul nu avea nici o contribuție (Târgul de carte de la Leipzig). Evident, una dintre „realizări” era și organizarea concursurilor de management pentru instituțiile subordonate. Iată că, în cazul Operei Naționale București, avem în față un mare eșec, iar realizarea este tocmai faptul că ministerul și-a recunoscut implicit greșeala anulând ultima sesiune, viciată de o comisie tendențioasă.

Totuși, cine este vinovat de acest eșec al ministerului? Dl Mădălin Voicu. El este  secretarul de stat care se ocupă de activitatea instituțiilor muzicale. Numit la minister în timpul guvernului Grindeanu, Mădălin Voicu i-a supraviețuit și lui Ionuț Vulpescu și lui Lucian Romașcanu și se pregătește să rămână în funcție și după remanierea foarte probabilă a lui George Ivașcu. Ceea ce părea inițial o simplă sinecură politică a devenit în timp o eminență mai mult decât cenușie, chiar nefastă. În responsabilitatea sa stătea alegerea comisiei, din care făceau parte cel puțin două persoane care nu aveau ce căuta acolo. În responsabilitatea sa stătea întreaga organizare și desfășurare a concursului.

În Decembrie 2017, dl Mădălin Voicu îl numea director interimar al ONB pe Ștefan Ignat, în locul lui Beatrice Rancea. Venit la Operă, dialogul dintre cei doi, desfășurat în fața angajaților teatrului, avea o familiaritate izbitor de asemănătoare cu atitudinea comisiei de evaluare la audierea interimarului:

— Fănică, voiam să-ți zic că pe mine mă cheamă Ștefan și pe toți băieții mei îi cheamă și Ștefan. La mulți ani pentru Sfântul Ștefan, pentru căăă … ăăă, și toți Ștefanii și Ștefaniile și cei care serbează în acest moment. 

Momentul a fost filmat, și-l puteți vedea integral aici:

Îmi aduc aminte că, în timpul audierii lui Ștefan Ignat, membrii comisiei împreună cu candidatul stabileau cât se poate de categoric că galele organizate de Beatrice Rancea reprezentau tot ce poate fi mai rău în materie de management, în special Gala Premiilor Naționale ale Operei, din cauza risipei de bani și a câștigurilor artistice infime. Apoi, dl. Ignat promitea că va organiza el o nouă gală, dar pe care a reușit s-o facă mai ieftină. Pentru ca incoerența să fie completă, săptămâna trecută, ministerul anunța o nouă tranșă de proiecte centenare aprobate, din care făcea parte și… da, ați ghicit, noua ediție a Galei Operelor Naționale a doamnei Rancea, organizată la Iași, în Decembrie 2018.

Cineva trebuie să plătească pentru aceste greșeli. Dl Mădălin Voicu trebuie să plece din minister, tot așa cum și dl Ștefan Ignat ar trebui înlocuit cu un alt interimar până la organizarea unui nou concurs la ONB.

Update:

Anularea concursului trimite iarăși în interimat conducerea ONB. Sesiunea următoare de evaluare a proiectelor de management nu a fost anunțată, însă există indicii că aceasta se va desfășura în 2019. Ștefan Ignat rămâne să conducă Opera în acest interval de timp, în ciuda penibilei note de 5,84 obținută de proiectul său în Mai și a controversatei audieri din Iulie. Drept urmare, calendarul spectacolelor de la ONB tocmai a fost populat cu evenimentele ce urmează din toamnă și până la sfârșitul anului. Avem astfel și o idee despre farfuridismul „reformei” pe care a propus-o în proiectul său.

Viitorul imediat al ONB nu diferă cu nimic de cenușiul ultimei stagiuni. Va fi o premieră de producție pentru Otello, în schimb, regizorii moderni din ultimii ani (un total de 10 producții) nu vor scoate capul din pubela în care i-au aruncat interimarii naționaliști de după demiterea lui George Călin. Așadar, nici urmă de Fidelio, Così fan tutte, Falstaff, Lucia di Lammermoor etc. Pentru Ștefan Ignat, regizori precum Graham Vick sau Andrei Șerban nu există. Noua modă la București este prezentarea operelor în versiune concert (Tripticul lui Puccini) și reluarea până la saturație a producțiilor vechi (marele revival al lui Don Giovanni în regia Andei Tăbăcaru Hogea). Cu alte cuvinte, spectatorii vor avea parte de o stagiune construită pe placul retrograzilor, al căror exponent mult prea influent este criticul Dumitru Avakian.

 

 

10 comentarii la “Al treilea concurs de management la ONB. Cine plătește?

  1. David Durand
    august 9, 2018

    Ar trebui sa ne intrebam : care ar fi fost rezultatul concursului in absenta reactiilor de indignare ? Reactii venite, ca de obicei , din afara sferelor oficiale ale lumii culturale. Concursul este discreditat. Ministerul Culturii este discreditat. Iar Stefan Ignat nu mai are ce cauta la conducerea interimara o ONB dupa o nota de 5.60 la primul concurs si dupa circul de la al doilea.

    Apreciat de 1 persoană

    • Despre Opera
      august 9, 2018

      În mod cert, dacă opinia publică nu ar fi reacționat, concursul era validat și Ștefan Ignat era acum director pentru următorii cinci ani.

      Apreciat de 1 persoană

      • David Durand
        august 9, 2018

        Exact. Multumiri celor care au asistat la concurs. Banuiesc ca nu era nimeni de la Radio Romania Muzical sau de la Uniunea Criticilor muzicali. Sau poate au fost si nu au scris 😂. Cum nu au fost prezenti nici cand cu scadalul baletului.

        Apreciază

  2. David Durand
    august 16, 2018

    Circul continua. Se pare ca interimarul ONB este in atac de panica: apar in urgenta Lucia , Fidelio si Falstaff. Management cu geometrie variabila. Adaptat la interesele de moment : prelungirea interimatului pana la al treilea concurs.

    Apreciază

    • Despre Opera
      august 16, 2018

      Interimatul lui Ștefan Ignat expiră pe 20 August. Ar fi o decizie de bun simț din partea ministerului să nu i-l mai prelungească.

      Apreciază

      • David Durand
        august 16, 2018

        Poate au gasit bani pentru limuzina de lux din Falstaff. Daca se vrea , se poate . Daca scot si Don Giovanni AHG , chapeau 😂

        Apreciază

      • Despre Opera
        august 16, 2018

        În cazul lui Falstaff, interimarul a găsit o soluție unică pentru problema limuzinei: aceea de a plăti o instituție de stat pentru plasare de produs.
        Înainte, limuzina era gratuită, în cadrul unui barter (sigur, evaluat la anumită valoare), acum, Opera plătește ca mașina să apară pe scenă.

        Apreciază

      • David Durand
        august 16, 2018

        Pariam ca tot le va scoate odata numit ? Cu limuzina sau fara. Ne au dovedit insa ca o stagiune se face si se desface din pix , in functie de interesele de moment.

        Apreciază

      • Despre Opera
        august 16, 2018

        Nu pariez, că probabilitatea să pierd e mult prea mare.

        Apreciază

      • David Durand
        august 16, 2018

        Totul e posibil. Poate publica programul pe 3 stagiuni 😂😂

        Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Enter your email address to follow this blog and receive notifications of new posts by email.

Alătură-te altor 2.008 urmăritori

Follow Despre Opera on WordPress.com
%d blogeri au apreciat asta: