A venit și momentul când dl Marin Cazacu, ajuns la jumătatea mandatului de director al Filarmonicii, și-a oferit o baie de „beneficiari neplătitori virtuali” la emisiunea Eugeniei Vodă, „Profesioniștii” de la TVR.

Realizatoarea și-a declinat competența de a discuta despre muzică încă de la început, declarându-se „afonă”, lucru cu care dl Cazacu a fost întru totul de acord, adăugând că afonă e cam 60% din populație, inclusiv partea care vine la Ateneu. Ce-i drept, e o explicație plauzibilă dacă privim spre performanța orchestrei Filarmonicii la multe concerte. Păcat că, după acest început de un comic involuntar savuros, discuția a virat spre tema preferată a dnei Eugenia: viața personală. Cu boli, cu copii, cu nurori și gineri, cu divorțuri, așa că am închis. Profesionismul nu e despre asta.

După câteva zile, cineva mi-a atras atenția că, pe finalul emisiunii, cei doi au ajuns să mă terfelească după toate regulile: eram cel căruia nu-i rostim numele, un om rău, plin de ură, un Salier gelos pe sexagenarul M.C. Moțart al managementului cultural național. Și care scrie bine, are condei alert și alte ipocrizii.

Dna Vodă este scandalizată că, într-un articol, l-am comparat pe dl Marin Cazacu cu Leonid Brejnev. Imediat, directorul intervine, precizând cu o voce scăzută și amenințătoare că „să știți că acest articol a apărut la două zile după ce i-am comunicat unui dirijor că nu va fi prezent în stagiunea filarmonicii”. Teleasta nu înțelege bine unde bate Cazacu și bâlbâie ceva despre „omul” care n-a mai fost prezent în stagiune, crezând că e vorba de „un dirijor la început de carieră care…”, dar acesta o întrerupe și continuă cu un monolog plictisitor-moral ambiguu.

„Un dirijor”

Adevărul este că am avut o singură discuție cu Cazacu după ce acesta a devenit managerul Filarmonicii, respectiv acum un an, pe 3 Noiembrie 2023. Am stat de vorbă aproape două ore. Pe lângă reproșurile evidente (brejnevi, concurs trucat, management slab, lipsă de creativitate), managerul Filarmonicii „găsise” atât „sursa” problemelor sale cu mine, cât și, sau mai ales, „soluția”.

Problema nu era atât critica, ci felul în care era făcută. De ce nu mă rezum cu strictețe la concertul în sine, cum se făcea în „vremurile bune”. Presupun că vorbea de perioada comunistă, când exista presă tipărită cu rubrici culturale permanente, în care cronicile muzicale erau mai multe și mai profesioniste decât cele de azi. Dar tot atunci nu puteai contextualiza nimic spre societate sau (și mai inimaginabil) spre politică.

Vina mea creștea și mai mult când nu criticam, ci apreciam un concert! Cum asta se întâmpla mai ales atunci când dirija dl Christian Badea (lucru pe care Cazacu îl recunoștea deschis) și chiar dacă nu erau singurele evenimente pe care le apreciam, nici asta nu era bine. În fine, ofensa supremă era critica muzicală comparativă, atunci când puneam interpretări ale unor lucrări simfonice în viziunea altor dirijori de la Ateneu sau de la Festivalul Enescu alături de cea a dlui Christian Badea. Chiar dacă însăși esența criticii este de a face comparații și e o bună practică a publicațiilor muzicale din străinătate.

„Soluția” propusă de Cazacu a fost să-mi revizuiesc textele pe viitor și să renunț la orice comparații și la orice contextualizări. S-o las mai moale cu critica orchestrei sau corului,  dar să răresc drastic și  aprecierile pentru cel pe care a ajuns să-l numească acum, la măsuța lui Vodă, „un dirijor”. În cazul în care nu m-aș fi conformat noii politici editoriale pe care tocmai mi-o trasase, dl Christian Badea urma să nu mai dirijeze la Filarmonică.

Cum poți califica așa ceva altfel decât cenzură?

Dar asta nu e tot. Cazacu a continuat, întărindu-și argumentația, cu faptul că discutase în prealabil și cu dl Christian Badea, căruia i-a reproșat exact aceleași lucruri și i-a condiționat continuarea colaborării cu Filarmonica de ce voi scrie și cum voi scrie eu în continuare.

Cum poți califica așa ceva altfel decât șantaj?

Vodă a observat bine că „lumea muzicii nu-i un paradis”. Sunt convins că ea nu știe această poveste, că doar era ocupată să-l întrebe pe Cazacu ce-i mai face dinastia muzicală. Dar de la „nu-i un paradis” la aceste comportamente e o distanță incomensurabilă.

Minciunile lui Cazacu

Articolul  în care pomeneam numele lui Brejnev alături de cel al lui Cazacu a fost publicat pe 24 Martie 2022 și se numea La Filarmonică a câștigat stagnarea. L-am scris a doua zi după ce câștigase nedemn, cu un proiect nul, concursul pentru șefia Filarmonicii. Articolul face parte dintr-o serie de texte în care am militat pentru un concurs corect. Pe fondul crizei refugiaților din Ucraina, care impresionase o întreagă Românie, eventuala corupție a unui concurs pentru conducerea celei mai importante instituții muzicale a țării părea și mai revoltătoare.

Cazacu era dat câștigător cu săptămâni de zile înainte, unul detașat și inevitabil, o adevărată soluție providențială. Cu toate acestea, s-a impus foarte greu, cu largul ajutor al unei comisii vizibil jenate de situație, obținând o notă foarte mică (7,37), la o diferență de numai 9 sutimi de următorul candidat.

Prezentarea lui Cazacu, intitulată Filarmonica George Enescu: trecut, prezent, viitor, a fost copleșitor de neconvingătoare. Nu exista nici cea mai mică idee creativă și dovada am primit-o o lună mai târziu, când proiectul său a devenit public. Una dintre secțiunile cele mai importante este cea despre programele și proiectele artistice propuse. La Cazacu asta însemna o pagină, nu mai mult, pe care o putea scrie și pompierul Filarmonicii. Găsiți pagina respectivă la acest link: Program artistic, iar proiectul integral, aici: Proiect FGE.

Că eu am considerat proiectul, la acea vreme, drept o stagnare, cred că nu mai are nevoie de nici o demonstrație. Dar e aproape o axiomă că, atunci când politicul și adevărul se confruntă, pe termen scurt politicul câștigă, oricât de nedrept și imoral ar părea. Nu pot să sper decât că, în prag de alegeri, lumea va vedea mai bine cum au stat lucrurile acum (deja) doi ani și că adevărul va învinge.

Revenind la emisiunea lui Vodă, e clar că, oricum ar răsuci cuvintele Cazacu, el nu ar fi putut să-i spună, cu două zile înainte de apariția articolului nimănui, că „nu va fi prezent în stagiunea filarmonicii”, pentru simplul motiv că nu era încă în poziția în care să-i spună cuiva așa ceva. E mai degrabă un lapsus freudian prin care Cazacu mărturisește că, în realitate, își pregătea încă de atunci planurile de eliminare a unuia dintre cei mai importanți dirijori români din toate timpurile, respectiv dl Christian Badea.

De fapt, Cazacu purta o veche animozitate față de dl Christian Badea, de la momentul când dirijorul a inaugurat orchestra fundației sale (Fundația Română pentru Excelență în Muzică), formată din tineri muzicieni români și din instrumentiști profesioniști de înalt nivel din orchestre engleze și europene de top, cu un concert de mare succes la Ateneu. Evenimentul a avut loc în aprilie 2012, când Orchestra de Tineret condusă de Cazacu era încă o organizație fragilă, iar el a văzut inițiativa lui Christian Badea ca pe o amenințare existențială a monopolului pe care încerca să-l stabilească în România. Un monopol care s-a concretizat în următorii ani și Orchestra Română de Tineret a devenit și un business profitabil, dar Cazacu nu a uitat niciodată. Odată ajuns director al Filarmonicii, i-a fost ușor să-l înlăture pe Christian Badea, pretextele fiind ușor de găsit.

Șantaj, cenzură, ură

Ca urmare a penibilei discuții cu acest „manager” (ghilimelele mi se par obligatorii în acest context), am renunțat să mai scriu orice material despre Filarmonică și Ateneu după data de 17 Noiembrie 2023, nici de bine și nici de rău, nici critic, nici laudativ. Bineînțeles că nemulțumirile lui Cazacu și pretențiile lui „editoriale” nu numai că nu puteau fi urmate, ci strigau la mine să le ignor cu totul, în numele celei mai elementare decențe. Dar nu voiam să influențez cu nimic ceea ce ar fi trebuit să fie niște negocieri. Negocieri, nu șantaj făcut unui artist, nu cenzură impusă unui critic.

Ei bine, nici așa n-a fost bine. Cazacu a manevrat în continuare. Comunicatul de presă din iunie 2024, în care dirijorul apărea  cu două concerte la Ateneu în stagiunea 2024/25, unul dintre ele fiind opera Elektra de Richard Strauss, era doar o perdea de fum. În momentul publicării programului stagiunii, Elektra dispăruse cu totul.

Am revenit după 8 luni cu o analiză a managementului lui Cazacu, atunci când invidia lui față de o mare carieră de artist fusese săturată, iar artistul plecase. Stagnarea orchestrei era evidentă și continuă și astăzi. Filarmonica nu înseamnă doar artiștii invitați de Mihai Constantinescu, ci mai ales ansamblurile, acolo e baza. Or, numai în anul 2023, Cazacu fusese mai harnic în a returna 440.000 euro necheltuiți la buget, în loc să-i investească în proiecte artistice (cum ar fi fost o Elektra la același nivel artistic precum Parsifal din 2016), sau în consolidarea unei orchestre mai bune.

Dar acum, odată cu afirmația făcută la emisiunea lui Vodă, lucrurile sunt clare. Cazacu recunoaște că el și numai el este autorul singular al eliminării lui Christian Badea și că a urmărit acest scop cu perseverență timp de mai bine de un an. Apoi și-a șters amprentele prin aruncarea responsabilității deciziei pe umerii orchestrei și dând vina pe un critic.

Vă urez audiții cât mai frumoase la Filarmonică și sper că acest interludiu sordid să nu vă strice nici o plăcere, chiar dacă îi veți privi, poate, cu alți ochi și pe muzicieni și pe șeful lor.

Tot așa cum sper ca următorul concurs de management, cel pentru direcția generală a Festivalului Enescu, să nu producă o altă greșeală precum cea a numirii lui Cazacu la Filarmonică. Dar despre asta, într-un alt articol.

Las mai jos lista completă a articolelor despre Cazacu și Filarmonică:

27 Februarie 2022: Noul manager al Ateneului Român

7 Martie 2022: Cristina Uruc la Festivalul Enescu, Marin Cazacu la Filarmonică. Stai puțin! Marin Cazacu?

17 Marie 2022: Miza concursului de la Filarmonică

24 Martie 2022: La Filarmonică a câștigat stagnarea

13 Aprilie 2022: La o instalare

7 Martie 2023: „Diplomație” culturală la Chișinău

14 Mai 2023: Filarmonica – primul an

4 Iulie 2024: Evaluare FGE 2023: Marin Cazacu învinge instalațiile dar pierde în fața orchestrei

8 Iulie 2024: FGE 2023 – Nota publicului: 5,47